Te-am reclădit

În visele de zi te-am reclădit, în visele de noapte te-am visat
Și în absența ta-s nefericit – mă-ntreb: să fiu eu oare blestemat -
Căci nu te am aproape lângă mine, viața asta rău ne-a depărtat
Iar nopțile sunt lungi fără de tine și eu mă simt mereu neconsolat?


Dar dragostea nestinsă va rămâne, în suflet, până ne vom revedea,
De dor tu ești cuprinsă, știu prea bine, iar depărtarea e atât de grea.
Ne vom vedea, știu bine în curând, fiindcă iubirea ne arată drumul
Iar sufletul ce-ți este fremătând, va răspândi iubirea ca nebunul.

Te-am reclădit ades în gândul meu, avid de tine și de plinătatea
Simțirii tale, însă sper ca eu să-ți simt curând și ingenuitatea,
Să fim un tot, scăldat doar în iubire, acea iubire pură și senină
Ce emulează înspre nemurire; iubito, fii a inimii regină!

2 comentarii:

  1. "Dar dragostea nestinsă va rămâne, în suflet, până ne vom revedea,
    De dor tu ești cuprinsă, știu prea bine, iar depărtarea e atât de grea.
    Ne vom vedea, știu bine în curând, fiindcă iubirea ne arată drumul
    Iar sufletul ce-ți este fremătând, va răspândi iubirea ca nebunul." Minunat, te pup poetule!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Magda! Un pupic îți dau și eu!

      Ștergere