Însingurare

Când vezi că toți te vor înfrânt și vorba îți răstălmăcesc,
În groapă ei ți-ar face vânt, nu te mira, e omenesc –
Nimicnicia-i omenească, la fel ca ea-i și răutatea,
De ele, Domnul te ferească, pe tine și pe ea, cetatea,

Căci răii stau mereu la pândă și umblă-n haite aliați,
La răutate cer dobândă și sunt de sânge ahtiați;
Tu, doar privește-i cu răbdare și ocolește drumul lor,
Căci nu-i vreun folos mai mare, decât să nu faci jocul lor!

Mai bine-i în însingurare, decât cu lupii înfrățit,
Cu cât răbdarea ta-i mai mare, cu-atât vei fi mai fericit
Când o să faci bilanțul vieții, iar binele-ți va prevala,
Tu OM vei fi în ciuda ”pieții” și sensul i-l vei etala!

4 comentarii:

  1. Felicitări, Nelu! Mă bucur că mai scrii!
    Cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Adinucă! Da, am mai îndrăznit să scriu! Cu același drag!

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. Da, din păcate sau din fericire?! Merci pentru lectură, Cristi!

      Ștergere