În zori


Mă plimb în zori de dimineață, când soarele n-a răsărit,
Iar lumea-ncepe-a prinde viață, și somnu-i dulce de dormit.
Privighetori își cântă trilul, fantastic – parcă-i recviem,
Le-admir cu prisosință stilul – scheaună câinii, încă ghem.

Îmi sorb cafeaua c-o țigară, ce poate fi mai delicios?
Scrâșnește un marfar în gară, apatic însă zgomotos,
Iar eu continui melancolic, plimbarea lentă, cu folos
Și pentru corp, care empiric respiră izul fabulos

De muguri verzi, dar și de flori care abia au înflorit,
Și pentru spirit, ce fiori resimte-n aerul vrăjit.
De-aceea zorii, pentru mine, sunt dezirabili și plăcuți,
Mă plimb și-mi e atât de bine – nu-i necesar să mă saluți!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu