Recunoștința


Recunoștința-i floare foarte rară,
Când o primești, tu să o prețuiești
Căci binele ce-l faci o să apară,
Precum viteazul cărții de povești

Cu forțe întreite de izbândă,
Pe Zmeul rău punându-l în genunchi –
Recunoștința merită dobândă,
Și merită cântată din rărunchi!

Ce-i mai frumos și bun pe lumea asta,
Când stânga n-a știut ce face dreapta,
Iar binele făcut i-atât și basta,
Fără tam-tam, fără a adăsta

Și făr-a aștepta ceva în schimb,
Recunoștința chiar de e târzie,
E ca un corolar și ca un nimb –
Din somnul greu te-aduce la trezie!

Deci, faceți bine făr de ezitare
Și făr-a  trâmbița în patru zări,
Recunoștința floare rară-apare
Când nu visezi, cu-alese desfătări!

Comentarii

  1. Da, recunostinta ,azi? e floare rara...si totusi, ce dam , vom primi inapoi candva, cand poate nici nu gandim sau mai speram..de regula se intoarce inzecit tot ce am oferit bun sau rau..aista este legea nescrisa a naturii, verificata minutios, in timp, prin experienta personala dar si prin a celorlalti! Felicitari poetule, tot inainte sau cum spun eu? go ahead!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Dragi cititori, vă invit să comentați, materialul citit!...

Postări populare de pe acest blog