Îngeri pe pământ


Atâția îngeri sunt și pe pământ,
Nu doar în cer, dar trec neluați în seamă,
Ne dau și nouă spirit și avânt
Și luare-aminte la cuvântul ”mamă”!

Căci mamele sunt îngerii de-aici
Ne dau și viață, ne cresc, ne veghează,
Simt sufletul, vreo boală, parcă zici
Că-n ele somn nu-ncape, doar vibrează

De grija pentru noi, copiii lor,
Iar noi, ce facem – creștem și plecăm
În lumea largă, iar pe dumnelor,
Din când în când dacă le vizităm!

Dar ele rabdă dorul, lipsa noastră,
Cu-atâta stoicism căci numai dragul,
Le ține-n viață, viață aspră,
Și-așteaptă-ntr-un târziu să trecem pragul

La casa lor umilă, ancestrală,
În care sunt stinghere când sosim –
Ar vrea-o de ar fi monumentală,
Să stăm mai mult în ea, să huzurim!

Însă, grăbiți cu viața ce destramă,
Curând le părăsim și-ntr-un târziu
Aflăm că îngerul ce ne-a fost mamă
Ne-așteaptă liniștit într-un sicriu.

Realizăm atunci cu-amărăciune,
Că n-am vorbit cu ea cât am fi vrut,
Dar e târziu, e timp de-nchinăciune
La căpătâiu-acestui  înger frânt!

Mă iartă mamă - înger de lumină,
Ce te-ai urcat cu sufletul la cer;
Rămân cu amintirea ta senină,
Și remușcarea-n cugetul stingher!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu