Într-o seară!


Într-o seară minunată, un bărbat ”consumator”,
Și-a propus s-o facă lată – s-a pus pe băut lichior!
Foame nu i-a fost săracul, căci lichioru-i aliment,
În concepția-i, iar sacul, i-a ajuns la  faliment!

A băut o oră, două, seara lungă-ar mai fi fost,
Dacă nu-ncepea să plouă, l-a udat și fără rost,
S-a uitat în buzunare - era vidul cel mai pur,
Din terasă în plecare, a mai luat și-u șut în c..r,

De la ospătarul care, l-a servit pe-ncredere,
Iar în loc bacșiș mare, a ieșit în pierdere!
A plecat împleticit, către casa lui cea dragă,
Dar trotuarul peticit, nu-l lăsa deloc să meargă!

S-a lungit de-a latul străzii, și-a căzut în somn profund,
Câinii slobozi, lingând prăzii fața, tot amușinând!
El crezând că este-acasă, cu soția-i dragă-n pat,
Câinele-l luă de lesă și-o porni la sărutat!

Speriată, lătrătoarea îl mușcă direct de nas,
Se trezi din somnu-i dulce; trecătorii fac popas,
Se-închinară, căci bețivul se văita amețitor,
Iar lichiorul fiind motivul, faptului îngrozitor,

I-a ieșit pe nasul care, sângera intens, cu spor,
Iar salvarea anunțată, i-a venit în ajutor!
Toată viața de atuncea, nu a mai băut lichior,
I-a venit la cap și mintea, casei fiind în ajutor!

Cei ce faceți ca și dânsul, aveți grijă nu pupați,
Maidanezii, fiindcă plânsul, ați putea să-l încercați!
Băutura cu măsură, consumată nu-i prea rea,
Căci damblaua este pură, ce-i prea mult, te dă-n belea!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog