Postări

Se afișează postări din decembrie, 2018

”Don Juan de ocazie” - Parodie după ”Escală”, de Camelia Ardelean

       Escală                           Don Juan de ocazie    de Camelia Ardelean                                                      de Nelu Preda        În visele-mi zălude făcut-am o escală                         Pe plaja cea fierbinte, făcut-am o escală (Mușcat-am din himere cu iz de antracit);                 Și-am întâlnit o jună cu pielea de-antracit ; Destul m-a strâns destinul în gheara-i bestială,         Un corp de balerină și-o față bestială, Vânând nădejdi caduce, destul m-am bălăcit!           Cu jind, pe lângă dânsa oftând m-am bălăcit! Arunc din caravelă a iernilor povară,                         De, sexualitatea îmi este o povară, Subit, singurătatea rămas-a peste bord;                     Ce bine-ar fi să fie, să o invit la bord, De-o vreme, universu-mi respiră printr-o nară           Apoi un pic de ”iarbă” să tragem pe o nară (Salvat-am fericirea de un atac de cord).                  Ș i-n ”încleștări” să tindem, către ”atac de cord”. De

Dimineața de Crăciun

Imagine
Dis de dimineață, astăzi m-am sculat, fiindcă e Crăciunul cel prealuminat, Fața, ochii, trupul mi-am înviorat, la Izvorul Vieții de Hristos lăsat ; El e orișiunde ruga o-nchinăm, lui Hristos prea Sfântul și Îl lăudăm – Căci la Betleem S-a născut, sperăm, Craiul cel pe care toți îl așteptăm!... Bucurie mare toți creștinii au, Magii din pustie, aur, smirnă-i dau Lui Iisus ofrandă, lângă Dânsul stau, Iosif și Maria mulțumire au, Căci un prunc cuminte și blând s-a născut, scâncet de durere el n-a cunoscut, Doar zâmbet mijește pe fața-i, tăcut, ca Rege al Lumii, L-au recunoscut!... Eu, precum fac dânșii, sufletu-mi mângâi, cu rugă și cântec, asta mai întâi, În Templul Dreptății – pe Dânsul clădit, Biserica noastră ce L-a pomenit Astăzi în cântare și în rugăciuni, care să îi facă pe creștini mai buni… Apoi merg acasă, praznicu-mpărțesc, la vecini și rude care azi iubesc Mult mai mult credința în Tatăl Ceresc, și-n Iisus, azi Pruncul pe care-l măresc, Bucuri

S-a născut Cristos...

Imagine
S-a născut Cristos, Regele-așteptat, Cum proorocii spun, azi s-a întâmplat – În ieslea modestă, nu într-un palat ; Prea-sfinte Iisuse, cât te-am așteptat!... Betleemul care, azi te găzduiește, Nașterea-ți sublimă azi sărbătorește – Bucuria mare o împărtășește… Toți cu mic cu mare, prăznuiesc regește!... Post și rugăciune noi ți-am închinat, Sfântul Duh în noi iar a luminat; Su fletul vibrează și e minunat – Azi cântări de slavă ție ți-am cântat!... Și în turma care tu o păstorești, Azi răsună numai melodii cerești – Îngerii se-adună, printre ei tu ești, Craiul ce-i conduce și ne amintești Că pe lumea asta, mare, minunată, Pentru mântuire, un Cristos se-arată – Ne rugăm azi ție să ne cârmuiești Către Raiul unde tu ne păstorești. Nașterea ta sfântă-i veste minunată Peste Betleem o stea-i luminată – Magii au văzut fața-ți prea curată, Daruri și-nchinare ție îți arată. Pretudindeni unde, este un creștin, El sărbătorește, na

Vine Crăciunul!...

Imagine
Vine Crăciunul, vin colindătorii, prin neau grea, pufoasă, diafană, Se-aud colinde cum se crapă zorii, până în seara - fără de tăgadă Sunt minunate-n spirit și simțire, ele ne-nalță și ne mântuiesc, Colindătorii astfel dau de știre, că-n iesle s-a născut pruncul ceresc!... La Betleem în islea cea săracă, în paie sub a vitelor suflare, Un Dumnezeu sta să primească, a îngerilor binecuvântare; Dar au venit și Magii cu alai și dar de aur, smirnă, plecăciuni, Iar Steaua lumina precum în Rai, iar oamenii erau cu toți mai buni!... Și-acest copil – un Rege Preacelest, un Fiu al Tatălui spre mântuire, Aduce dragostea ca manifest, creștin, și-n inimi dă iubire, Cu toți suntem mai buni și mai curați, căci sfânta naștere ne îmblânzește, La trup și suflet doar imaculați, spălați de Fiul care pătimește!... Vine Crăciunul, fiți și voi mai buni – fiți precum pruncii cei imaculați, Căci așa-i datul nostru din străbuni, de Sărbători sa ne iubim ca frați, Iar gerul cel

Iubito ce în miez de noapte...

Imagine
Iubito ce în miez de noapte, îmi tulburi somnul ne-ncetat, Aud în vis a tale șoapte, aș vrea să fie-adevărat Tot visul nopților senine ce îl degust atât de-acut – Iubito, dacă-ai fi cu mine, m-aș cufunda în absolut Și te-aș aduce lângă mine să pot simți ce-am mai simțit, Atunci când eu numai cu tine, iubirea pură am iubit, Te-aș legăna pe mii de stele și tot pe ele te-aș culca, Ți-aș dărui comori, castele, iar mai apoi te-aș aburca Și-n brațe mijlocul ți-aș frânge pe sânii tari te-aș mângâia, Iubito, dacă-ai fi și-ai plânge, tot clocotul ar reînvia, Iubirea-ar fi nemuritoare și glorioasă-n absolut, Dar dragostea-i amăgitoare eu n-am puterea să ajut, Și chiar de-ar fi în nemurire, să ne sfințească sentimentul, Acum degrabă și cu știre, să adoptăm comandamentul De-a ne iubi cu disperare cum nimeni alții n-au iubit, Iar pe a dragostei cărare să-atingem plus și infinit, Și-n miez de noapte estivală, pe plaja caldă nisipoasă, Ne vom iubi, vom d