Rondelul frunzelor ce cad

            de Nelu Preda

           
Cad frunze cum au mai căzut,
E toamnă iar în emisferă,
Peisajului ele conferă
Tristețe cum n-am prevăzut.

Pădurea-i ca din altă eră,
Cu rămuriș întrevăzut,
Cad frunze cum au mai căzut -
E toamnă iar în emisferă

Decât din urbe să mă mut
La tropice, după căldură,
Prefer o caldă băutură
Și după-aceea un vermut

Cad frunze cum au mai căzut. 

Of, țară!

                            de Nelu Preda

Of, țară, multe-ai mai răbdat în vremuri de restriște
Străbunii toți te-au apărat, dușmanul să nu miște
Nici granița, nici graiul sfânt să nu-l înstrăineze;
S-ar învârti toți în mormânt de ce-a fost să urmeze.

Ai încăput pe rele mâini, samsari de neam și țară
Cu inimi aspre ca de câini care te fac de-ocară.
Pământul care-a supt aici tributul greu de sânge
Este vândut la venetici, iar sufletul ne plânge.

Și codrii i-ați vândut pe rând, chelit-ați munții toți
Petrol și gaze, până când, cozi de topor netoți!?
Ați dat și aur și argint,  și mine de cărbune
În al minciunii labirint n-aveți dimensiune.

Aveam cu toți un loc sub cer și câte un serviciu
Ni le-ați vândut și azi ne cer străinii sacrificiu:
Să le fim sclavi – ne-am părăsit copiii și soția
Pentru un trai mai împlinit lăsarăm România.

Ne pleacă tineri eminenți căci nu găsesc în țară
Decât noian de oponenți cu pile mari și-ocară.
Nici medicii nu-și mai găsesc în țara lor menirea
Și pleacă unde nimeresc, să-și cate fericirea.

Poporul suferă-n tăcere un trai tot mai anost
Cu biruri multe și durere o duce tot mai prost.
Doar hoții și-au găsit tărâmul de vis și-ndestulare
În tine țară, tu ești țărmul, nu da capitulare!

Of, țară, scutură-ți grumazul, și-aruncă paraziții
Fiindcă-ai întors destul obrazul să-l pălmuie bandiții!
Ridică-ți fii-ntr-un moment cu gândul libertății
Scandând cu forță-n Parlament:”Afară cu toți hoții!”

Rondelul crizantemei

             de Nelu Preda


Tu înflorești când bruma vine,
Culorile îți sunt divine,
Petalele par limbi de viață -
Bruma ce cade nu le-ngheață.

Misterioasă, parfumată,
Culoarea ta e sidefată,
Tu înflorești când bruma vine
Frumosul e ascuns în tine!

Regina florilor târzie,
Buchetul tău e-o simfonie,
A toamnei scenă ruginie
Te-aplaudă numai pe tine,

Tu înflorești când bruma vine!

Rondelul îngerilor arși

                      de Nelu Preda
    

Au ars în flăcări îngeri, tribut al nepăsării,
Stârnind șuvoi de lacrimi, pe tot întinsul țării.
Erau atât de tineri, frumoși, deștepți, cuminți,
O, Doamne, cum n-auzi atâtea rugăminți?

Păcatele le iartă la cei ce-ai luat la tine,
La cei în suferință, ajută-le la bine.
Au ars în flăcări îngeri, tribut al nepăsării,
Ajută-ne tu Doamne să rezistăm durerii.

Suntem cu toți acum alăturea de voi,
Fără să o doriți, ați devenit eroi.
Simbol al libertății, ați dărâmat pe marii
Răspunzători – guvernul client al delăsării.

Au ars în flăcări îngeri, tribut al nepăsării!

Rondelul toamnei

              de Nelu Preda

E iarăși toamnă-n urbea noastră,
Cad frunze ruginii pe-alee,
Dar a-nflorit o azalee
Spre fericirea mea și-a voastră.

E-o toamnă lungă și călduță,
Cum n-a mai fost în viața voastră,
E iarăși toamnă-n urbea noastră;
Să ne plimbăm c-o teleguță.

Magnoliile-au înflorit
Cum nu s-a mai văzut pe-aici,
De parcă ar fi puse-n glastră -
De-așa ceva, ce poți să zici?

E iarăși toamnă-n urbea noastră!