Poeziile Mele - Nelu Preda

  Azi s-a născut Iisus Hristos, în ieslea-i săracă, Iar Magii i-au adus prinos – smerit ei se apleacă, Cu aur, smirnă și tămâie, cu toți îi dau prinos, Păstorii nu vor să rămâie, vreo palmă mai prejos,   Cu plecăciuni și osanale, pe prunc ei îl cinstesc, Și-n patru puncte cardinale, cu toți îl prea măresc. Tu Fiu de Dumnezeu din cer, prin Duh te-ai întrupat, Lucru de taină și mister, ce astăzi s-a aflat,   Tu împăratul lumii ești și-n paie te-ai născut, Păcatul lumii să-l sleiești, s-avem nou început – Cu duhul tău cel fără pată, ca neaua ne albești, Cu sânge tu ne dai răsplată, căci tare ne iubești,     Iară Maria, Maica Sfântă, sleită de puteri, Frigul amarnic îl înfruntă, căci nu are averi, Nici vreun palat ca adăpost, nici plăpumi de mătase, Și a plecat din al său rost, Irod să nu te lase   Lipsit de viață cu făcu la toți pruncii de-un an, În Nazaretul care-acu’ de ei este orfan. Iar Iosif, tatăl credincios, veghează în tăcere, Și boii

  Crăciunul vine iară, e semn că s-a născut, Iisus și-are să piară, cel rău, în absolut, Căci Dumnezeu cel Mare și Duhul Bun și Sfânt, Îl duc la-ncoronare și-i pace pe Pământ.   Iisuse, Tu din ceruri, în OM, te-ai întrupat, Colindele cu leruri, cu toți ți-am închinat, În Bethleemul rece, în staul te-ai născut, Păcatul ca să sece, s-avem nou început.   Maria, Maica Sfântă, pe lume te-a adus, Iar suferința cruntă, din Duh i s-a redus, La capul Ei stând Iosif, cucernic și curat, Cu-o muncă de Sisif, de rău te-a apărat.   În Lumea asta mare, tu ești cuceritor, Iisuse, Tu cu Duhul, ne ești sfătuitor, Păcatele ce facem, ca simpli muritori, Prin Slava Ta desfacem și suntem iubitori.   În turma Ta curară de miei imaculați, Tu ești Păstorul – Tată, iar noi suntem ghidați, Să credem doar în Tine, și în minunea Ta, Pe cel viclean știi bine, a ni-l îndepărta.   În Lumea dintre stele, tu ești Prințul ceresc, Iar pe Pământ de rele, mă-nveți să mă

  Ninge iară – fulgii mari, cad ușor pe tot pământul, Albi, pufoși, așa spințari, parcă toți și-au dat cuvântul, Să acopere-mpreună, munții, dealurile, șesul, În troiene se adună, albul lor, stârnindu-mi versul.   Stau privindu-i prin fereastră, nu credeam că vor veni, Prea curând prin urbea noastră, ternă, ea va deveni Precum laptele de albă, peste tot imaculată, Cu zăpada pusă salbă, peste murdăria toată.   Doar copiii jubilează, derdelușul este plin, Săniile patinează, doar urcușul e un chin, Însă ei au energie, cât au trei maturi ca noi, Prin zăpadă fac magie, sunt adevărați eroi –   Iau pieptiș la deal urcușul, toți sunt roșii în obraji, Că doar ăsta-i săniușul, energia s-o degaji! Parcă ieri eram ca puștii, unde-s anii ce-au trecut? S-au strâns gratiile cuștii, aș lua-o de la-nceput,   De-aș mai fi copil ca ei, Doamne cât mai m-aș juca, Fără grijă, cu temei, săniuța-aș apuca, Aș scăpa de orice teamă, cât ar fi de minunat, Cu prietenii