Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2017

”În trupul nopții am băut un litru” - parodie după ”Din trupul nopții mi-am desprins sărutul” de Camelia Ardelean

DIN TRUPUL NOPŢII MI-AM DESPRINS SĂRUTUL      ÎN TRUPUL NOPȚII AM BĂUT UN LITRU de Camelia Ardelean                                                        de Nelu Preda Din trupul nopții mi-am desprins sărutul                           Pe buza sticlei am depus sărutul, Cu gust de alge și de meteori,                                        M-a zguduit un gust de meteori, M i-s ochii tăi nemărginiți avutul,                                      Gândind: ”Ca prostul mi-am tocat avutul!”      Cu-amurgul de sub pleoape mă-nfiori.                              Tu vrei să divorțezi și mă-nfiori! Pe buze reci de ploi și așteptare,                                    Și beau în clipele de așteptare, Mi-e șoapta haina-n care te îmbrac,                                Matol, oftând, cu greu mă mai îmbrac, Un roi de frunze întomnarea are,                                     Răceală multă întomnarea are, Tu mi-ești tulpină sau îmi ești copac.                              Cu sticl

Secolul XXI

Imagine
Trăim un secol de contraste cum n-au mai fost, dar poate vin În viitor, mai mari și poate, nu vom mai ști ce-i libertatea – Trădări au fost și „Revoluții”, tratați suntem doar cu pelin , Dar libertate tot n-avem, căci ni-i călcată demnitatea. Abundă azi tehnologia în tot ce vrei și nu te-aștepți, Dar exigențele sunt multe și tot mai mult de cheltuit – Lucra odinioară tata, care trecut-a printre drepți, Și-ntreținea familia – azi, toți lucrăm și-a trebuit În câmpul muncii cum se spune – tribut de muncă și efort, Să dăm întreaga națiune pentru câțiva mai hrăpăreți, Ce-au locuit în a lor țară până mai ieri afară-n cort Și au găsit aici belșugul pentru cei hoți și ziși ”isteți”! Oligarhia financiară ne stoarce cu dobânzi veroase, În restul lumii, modice, la noi sunt duble, chiar triplate – Economia o sufocă prin speculă și mari foloase Dar ne vorbesc neaveniții doar de profit și libertate! Când sonde au ajuns pe Marte ca un triumf pur tehnologic,

E iarnă-n munți...

Imagine
E iarnă-n munți, s-au pus troiene, pe piscuri, văi și pe poteci, Cad fulgi pufoși și cad alene, pe cetinile de brazi reci. E iarnă-n munți și lopătarii își scutur' coarnele de stânci, Iar urșii hibernează-alene în scorburile lor adânci. Ies lupi-n haită să vâneze câte un cerb mai slăbănog, Iar căprioarele mănâncă otava moale prinsă-n stog De vânători și pădurarii ce au în grijă tot vânatul În iarna asta ; primăvara, o să le-mpuște. Al lor păcatul! Pe drumurile din pădure, trec sănii șir, trase de cai, Pline de strigăte voioase din piepturi prinse în alai, Cu zurgălăi prinși la zăbală și cușme dacice pe cap, Și chiote pe care munții cât sunt de mari nu le încap. Pe pârtii se întrec schiorii în pluguri și în cristiane, Iar cozile la teleschiuri dau încasări de milioane. Miros de vin cu scorțișoară și țuică fiartă cu piper – Iar faptul că sunt la dietă, mă face-aproape să disper! E iarnă-n munți ca o poveste de pe tărâmul fermecat, Aș sta m

”Port un sicriu pe umeri...” - parodie după ”Port crivățul pe umeri...” de Camelia Ardelean

Port crivățul pe umeri...               Port un sicriu pe umeri... de Camelia Ardelean                                                          de Nelu Preda Port crivățul pe umeri cu mimică de Crist,                              Port un sicriu pe umeri de parcă aș fi Crist   Mi-e rugul prea fierbinte, golgota mi-e hidoasă,                   E slujba prea bănoasă, chiar dacă e hidoasă, Gonită prin ruine, la ropote asist,                                              Și turmentat adesea la-ngropăciuni asist, Cu luna de sub gene cuprinsă de angoasă.                              Iar la pomeni mănânc, fără de vreo angoasă. Prin site ancestrale mai scapără-un amurg,                            În cimitir stau ziua, din zori până-n amurg, Cu degete de smoală îmi sperie lumina,                                   Săpând și bând rachie cam cât ține lumina, Din stropi de orizonturi, cuvinte mi se scurg,                         Și-n disperarea mare, chiar sticlele le scurg, C

Din răsărit...

Imagine
Din răsărit de soare de te-ai naște, N-ai fi la chip așa strălucitoare Cum ești, și iată că ușor mă paște, Iubirea ce o simt năucitoare Și nu e chip să scap din a sa vrajă – Iubirea pentru tine-i complicată, Din ce în ce întinde a sa mreajă Și-o simt mai dulce și mai delicată. Și te iubesc cum n-am iubit vreodată, Da, te iubesc cu drag și disperare – Ești pentru mine cea mai dulce fată, Gingașă și suavă ca și-o floare. Din răsărit de soare de te-ai naște, N-ai fi frumoasă precum ești acum – Și sigur niciodată n-aș cunoaște Mireasma ta, iubito-al tău parfum. Din răsărit de soare-i începutul Iubirii noastre cald împărtășite, Căci ne iubim acum, iară trecutul Îngroapă reticențe răvășite.