Singurătate
Secunde trec de parcă-ar fi o oră, afară plouă rece, sincopat, Singurătatea – bulversantă horă, în jocul ei fetid m-a îngropat Și mă gândesc la toate cele care, amarul mi-l stârnesc catalizant, Pe rana sufletului îmi împroașcă sare și-orice nimic devine enervant. Mă uit afară, văd pustietatea, pe străzi, în parcuri, școli și magazine Doar rătăciți, ce dau fatalitatea, unui ”experiment” făcut pe ”manechine” – Să fie asta marea ”Pandemie”, ce a cutremurat întreg Pământul, Mass-Media în marea-i isterie, apologindu-ne la toți mormântul?! Măsuri draconice – drăcesc scenariu, de pervertire-a firii omenești, Înstrăinați să stăm, ca-ntr-un acvariu, rupând relații dragi, prietenești?! Ce minte diabolică clocit-a asta și mă întreb nu-i doar un repetir Pentru atunci când va urma năpasta și sta-vom claustrați luni, cu sictir?! Ni se tot flutură întruna pe ecrane, statistici pervertite – toți sunt morți De-același virus – fost-au milioane, de-au pus destinul Terre