Poeziile Mele - Nelu Preda

De Înviere îngeri se scobor Din cer, cu-nfățișare omenească Dar poposesc întâi lângă vreun nor, Să-și stingă aura Dumnezeiască. Și merg cu- acei ce ruga o ridică, Către Iisus, Păstorul Fericit, Care în chin s-a stins, dar fără frică Să-nvingă moarte-a izbândit. Răsună psalmi suavi ca vechi litanii, Miros de smirnă, mir, și liliac, Din suflete alungă vârsta, anii, Și nimeni nu mai crede-n zodiac. În cimitir ard candele aprinse, Lumină pentru cei ce s-au sfârșit, Și ramuri de finic la cruce prinse, Tot ritualul fiind desăvârșit. La miezul nopții clopote răsună, E semnul că Iisus a înviat Și-nconjurăm Biserica Străbună, Cu-alai, iar sărbătoarea s-a-ncheiat. Și pâlcuri, pâlcuri, toți având făclii, Merg către case aducând lumină, A doua zi ei aducând solii Că-i Paștele și este-o zi senină.

E ziua mea, și n-am nici un regret, Însă forțat am renunțat la tort Fiindcă m-am procopsit cu-n diabet, Însă sunt zdravăn, fac orice efort! E ziua mea, și nu-mi doresc prea mult: Doar să mai scriu o nouă poezie Ce se-adresează publicului cult, Care degustă-această fantezie. E ziua mea, și iată-i cer senin, Fac astăzi primăveri vreo 54 Dar vârsta sincer o resimt puțin, Viața-i precum spetacolul de teatru! E ziua mea, am fost felicitat, De cei ce mă iubesc – care contează, Iar celorlați le spun că e păcat, Și-i voi trata așa cum mă tratează!

Alerg, și cad, și iară mă ridic, În cursa vieții, lungă alergare,                                     Și poți să crezi că nu mai simt nimic Când stau cu îndârjire în piciore. Obstacole multiple-am înfruntat, Cu fruntea sus și ochii scăpărând, N-am ezitat și nu m-am lamentat, Deși sudoarea-mi cade picurând. Am izbândit când mulți se îndoiau Că voi răzbi în lunga alergare, Acum din viață sigur știu să iau Ce-i important și sigur cu valoare. Alerg, și cad, și iară mă ridic, E important să fiu un finalist În cursa vieții, vieții îi dedic Un suflet cald cu luciu de-ametist! 

Statui de visători                 Suntem doar cerșetori     de Camelia Ardelean                                         de Nelu Preda Statui de visători, sculptate-n lut,                  Suntem doar cerșetori cu mâini de lut, Iubirea ne insuflă zilnic viață,                         Cerșitul ne e unic mod de viață, Pe-o pistă scufundată-n absolut –                 Pe zi profitul nostru absolut -- O destinație ascunsă-n ceață.                        O nebuloasă pentru-ANAF-u’-n ceață. Marionete triste, fără sfori,                              În zdrențe largi legate doar în sfori, Ne-nghesuim pe scena în ruină.                    Tot corpul nostru pare o ruină, Doar dragostea ne umple de candori,           Stârnim în trecătoare doar candori,     Când nu e înecată în rășină.                           La cimitir, mirosul de rășină La poarta nemuririi facem sluj,                      Ne face pentru-n ban să stăm în sluj, Dar timpul ne-a postat pe coji de nucă. 

       Pe portativ                         Pe caldarâm        Din cenușă-au înflorit speranțe,                  În băutură-am înecat speranțe, Le-am udat cu stropii de argint,                  Îngurgitând din cupe de argint, Izvorâți din clipe ce nu mint,                       Sunt mitoman și știu numai să mint, În iubirea fără de restanțe.                           Iar la-ntreținere am doar restanțe. M -am retras cu timpul la șuetă,                   Cu alți bețivi azi sunt la o șuetă, Încetând comerțul prohibit                          Chiar de ar fi alcoolul prohibit Cu iluzii-aflate-n deficit,                               Consumul tot n-ar fi în deficit,  În plăpânda sorții piruetă.                            Și beau până ce cad în piruetă, Azi mai țin în palme nori de vise,                Pe caldarâm adorm și cad în vise, Dar remarc, pe-al vieții portativ,                  Sunt asurzit pe-al nopții portativ, Câte-o notă sună incisiv,                   

Azi de Florii, Florine și Florica, Primiți cele mai calde din urări, Să fiți voioși, să nu știți ce e frica, Prosperi să fiți și doldora-n cămări. Alături de cei dragi voi să petreceți, Acestă zi a numelui ce-aveți, În dans și ospătare să vă-ntreceți Din suflet supărarea s-o ștergeți. S-aveți o viață lungă și ferice, Și plină de iubire, romantism, Să fiți iubiți precum Euridice, Nu vă-ngenunche nici un cataclism! Să curgă banii ca din ceruri ploaia, S-aveți o sănătate ca de urs, Iar la necazuri să întoarceți foaia, În optimism și țel fără recurs. O ultimă urare v-adresez: Să vă păstrați un suflet de copil, Un curcubeu sublim în ecosez Vitraliu de culori în unic stil!

Amintiri statornice                   Amintiri nevolnice    de Camelia Ardelean                                                       de Nelu Preda Te-aș alunga din amintirea mea,                   Te-aș alunga din debaraua mea Cum toamna grea alungă, fără milă,           Și din apartament, fără de milă, O ultimă scânteie infantilă,                             Căci ai o minte slabă, infantilă, Restantă pe un cer de alagea.                         Țesută ca un văl de alagea.    Tivită e distanța dintre noi                             Infimă e distanța dintre noi,                         Cu lacrimi reci, pierdute prin cuvinte.         Enormă-i cantitatea de cuvinte, Se sparg pe caldarâm vechi jurăminte,       Ți-am ascultat atâtea jurăminte, Răsună sec minutele din ploi.                        Păcatele nu-ți spală mii de ploi.    Privesc în gol prin zidul de tăceri                  Privesc uimită zidul de tăceri, Și simt acut blestemul amânării                  

E Sfântul Gheorghe, Mare Mucenic, Și Mare purtător de biruință ; În cinste voastră un pahar ridic, Și vă doresc doar bine și putință Să izbândiți în tot ce vă doriți,  Iar ziua voastră Gheorghe și Gheorghița Cu toți cei dragi să o sărbătoriți, Și sănătoasă să vă fie ființa! Acestă zi de mare sărbătoare Creștină, să vă crescă și credința, Și până-n primăvara următoare Să nu cunoașteți ce e suferința. Să fiți la față luminoși și zdraveni La trup și suflet fără de prihană, Și astfel sigur voi veți deveni Cunoscători de-a sufletului hrană. De ziua numelui eu vă doresc, O viață lungă cu prosperitate Cu fericire, și vă mulțumesc, Pentru citire și sinceritate!

Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai, Iată se-ntâlniră și se sfătuiră, Mândri senatori, delapidatori, Cum să izbândească să mai prelungească Mandatele lor, și să stea în for Încă patru ani, plini de somn și bani. Neavândă măsură, pun candidatură Pentru-a fi aleși, chiar de-s înțeleși Să vândă păduri ca niște scursuri, Să facă legi rele, pentru muhaiele, Să-și dea pensii mari ca niște avari, Salarii umflate, prime-ndestulate, Bani pentru chirii, și-alte șmecherii. Și nefiind de-ajuns, averi și-au ascuns Tocmai în Bermude, sau aici la rude. Toți sunt sărăcuți, n-au nici doi leuți După declarații, trăiesc din donații! Măre se-ntâlniră și se sfătuiră Cum să însăileze, bani să candideze, Dar nu banii lor, bani de la popor! Vor lua pe-nserat, de la un magnat Bani ca danie, de campanie Ce-i vor da-napoi, înmulțiți cu doi, Publice contracte, cu falsuri în acte, Truc în licitații, fără contestații. Zis, și-apoi făcut, ei s-au încrezut În p

Din clocot de gânduri se naște frumosul, Ofranda ce-i scrisă cursiv pe hârtie,  Cu câtă sudoare, dar nimeni nu știe Iubirea cu care și-aduce prinosul Cuvântului scris, destinat a ajunge În sufletul celuia care-l citește ; Cu-atâta migală el îl meșterește, Odată citit, să ajungă a unge. Din clocot de gânduri se naște frumosul, Poetul e doar instrumentul divin, E versu-i cu miere dar și cu pelin, Căci om e și el, nesfârșit păcătosul! 

E primăvară iar iubito, iubirea noastră va-nflori Precum toți mugurii din ramuri, ce vor îmboboci ; Sub Soarele de-aprilie, noi vom sărbători, Un jubileu al dragostei ce s-o statornici. E primăvară și mi-e dor de flori de liliac, Să le culeg, să ți le dărui, iar tu să mi te bucuri ; Sub foișor să ne iubim și să făcem conac, Să-mpărtășim cu dragoste atâtea mii de lucruri. E primăvară și e verde, din nou al nostru suflet, Chiar dac-avem de-acum nepoți, suntem adolescenți, Cu simțuri vii și sprinteni iar la minte și la umblet, Cu ochii larg deschiși privim efervescenți. E primăvară, și-or mai fi și altele la fel, Dar pentru noi e unică cea în desfășurare, De vreo treizeci de primăveri împărtășim un țel, Iar frumusețea ta e vie, fără asemănare! E primăvară iar, iubito!