Poeziile Mele - Nelu Preda

                de Nelu Preda Limba noastră-i armonie, susur dulce de izvor, Mărturie   mereu vie, despre-un mândru brav popor. Dacii liberi ne-o lăsară, moștenire glorioasă, Toți românii o păstrară și-o vorbesc și-acum în casă. Chiar de-s răspândiți în lume, pruncii lor știu românește, Românesc e al lor nume – cinste celui ce îi crește. Limba noastră e fecundă, balade, basme și doine Propagate ca o undă, sunt știute de oricine. De la munte pân’ la mare, din apus în răsărit, Te-nțelege orișicare, nu contează de ce rit. Mulți pretind că ești adusă, de romani cu foc și pară... Dar latina nu-i pătrunsă, nici în propria lor țară! Alți-au încercat prin timpuri, limba să ne-o-nstrăineze, Slavi, tătari, sau pui de unguri, fură doar să eșueze. Limba noastră ne unește și acum și-n viitor, Sufletul pe românește, simte - suntem un popor! De aceea, noi cu toții, cât vom fi te vom vorbi, Și-oriunde ne poartă sorții, sunetele-ți vom sorbi!