Poeziile Mele - Nelu Preda

                               E ziua mea și nu-mi doresc mai mult, decât mi-a hărăzit, El, Creatorul, Destinul meu nu-i unul chiar mărunt, dar nici ușor, va spune-o viitorul – N-am bogății și stau într-o bojdeucă, dar n-am cedat ispitei spre putere, Venite de la cei cu mintea „cât o nucă”, și setea grobiană de avere!!!...   Tot ce-am creat prin muncă și sudoare, îmi e de-ajuns și dau și la sărmani, Iar ce-a creat mintea-mi iscoditoare, vă las ca moștenire, fără bani – Ideile mi-au fost furate deseori, de miile de „ziși isteți”, samsari, „Afaceriși” – borfași, dar „seniori”, furând chiar darul gratuit – ciudați avari!!!...   Dac-ar putea m-ar face dispărut, cu tot ce-nsemn ca om și creator, M-ar „rade” din arhive cu trecut, iar viitor-ar fi la cremator – Nu spun c-ar vrea să mă Illumineze, cu insistențe ce frizeză râsul, Au reușit dor să mă-oripileze, pe unde trec, provoacă numai plânsul!!!...   Ca om trecut prin viață, azi vă spun, de ziua mea, care nic

  Din tot ce-a creat Dumnezeu pe Pământ, apare subtil frumusețea, Modestă, fragilă, onestă-n cuvânt, lumină-i   -   nu știe tristețea – Căci tot ce e simplu și demn, e etern, tertipurile sunt complicate, Doar ea, frumusețea în chip drag, matern, ne-nvață-a fugi de păcate…   Frumosul e-n toate din cele ce sunt, Creație tainică a Dumnezeirii, E-n floarea rodind, tot ce e pe Pământ, e-n legea nescrisă a Firii – În orice făptură, sau colț de meleag, găsești frumusețea ascunsă, Sunt gânduri de geniu, în simplul pribeag și-o cale de toți nepătrunsă!...   Mulți, văd frumusețea, în fețe de vis și nuri etalând nestemate, Sau în lux deșănțat, ducând clar spre abis, sau enorme averi etalate, Când de fapt, frumusețea, e să fii generos, cu măsură în fapte și vorbă, Frumusețea e-n suflet și-i mereu de folos, n-are vârstă și-n aură normă.   Ați rămâne surprinși, dac-ați ști unde-i ea, frumusețea cu mii de meandre, În firavul bondar, de pe o floricea, sau în templul c

  De Paște, totu-i renăscut, în suflete renasc creștinii, Sunt iar copii, ca la-nceput, uitând povara grea a vinii, Sunt iertători și generoși, cu-aproapele ce le-a greșit, În felul lor, Iisuși Hristoși, cu suflet cald, nemărginit!!!...   De Paște, totu-i renăscut și-n cuget doar prietenie, Necunoscutu-i cunoscut, iar jertfa lui Hristos ne-nvie Tot ce-i mai tainic și frumos și-n sufletele ca de piatră, Iisus pătrunde majestuos și orice egoism ne iartă,   De Paște totu-i renăscut, iubirea naște doar iertare, Și tot creștinu-i neîntrecut, în evlavie și candoare – De-ar fi să dăm timpu'-nnapoi, cu toți să devenim iar prunci, Cu viață, sentimente noi, Rai pe Pământ ar fi atunci!!!...   Să fie Paște-n orice zi, să fim copii,   toții iubitori, Păcatele ar flămânzi și pe Pământ n-ar fi orori, Nici lăcomie, nici cruzimi, nici sclavi și nici vreo sărăcie, Nici denumirea de „Goimi” și-ar fi o mare armonie!!!...