ÎN MIEZ DE NOAPTE!!!..
În miez de noapte mă gândesc la tine, ce pot să fac, el, somnul nu mai vine Asta pățesc ades, în nopțile senine, când singur sunt, departe ești de mine, Iar sentimentele se-nvălmășesc în suflet, neputincios, gândesc adânc și cuget, Ce soartă tristă îmi găsesc prin umblet, nefericit, pășesc prin parc și-un muget, Ce-i surd, în suflet se aude brusc, de parcă-n luptă rage-un trib etrusc, Dar sunt doar eu care ușor mă usc, de suferința cruntă, ce mă taie brusc. Cum noaptea e un sfetnic foarte bun, m-așez sub coama vechiului alun, Sub care te-așteptam ca un nebun – iubirea nu-i un lucru veșnic bun!!!!... Și-n noapte, mă întorc către bârlog, să scriu un vers chiar dacă-i cotonog, Un vers de dragoste – un monolog, prin care să mă ierți am să te rog – Poate-am greșit cumva față de tine, e omenesc și asta-o știi prea bine, Perfecțiunea e-un deziderat, doar unu-a fost perfect, dar l-au crucificat!!!... Eu sunt un muritor ca orișicare, te rog de-aceea să