TESTAMENT...
Nu voi lăsa în urmă nici palate, nici mari averi cum alții au lăsat, Vă las ca moștenire versurile toate, dacă n-or fi cumva de lepădat!... Dacă-am greșit cuiva, îmi cer iertare, căci ăsta este omul pe pământ – Am dat cât am putut o alinare și n-am făcut cu răul legământ… Destinul meu n-a fost din cele-ușoare, am suferit din greu, în fel și chip, Dar răutatea n-o să mă doboare, iar binele, cât pot o să-nfirip – Cu-aproapele aflat în suferință, cu-o vorbă bună spusă pentru obște, Dar glasului nu-i este cu putință, să cârmuiască just a lumii oiște. Azi, pun o pauză la poezie, am scris cu drag, dar timpul nu-i propice, Secat, este izvor de fantezie, iar încercări prea mari se dovedesc calice Hrănindu-se cu-atât de mari speranțe, că azi cuvântul ar schimba puțin, Aiurea-i, vremea speculei cea cotoroanțe, creația-i doar suferință, chin... Și „kaka” are copyright, se pare, iar bani fac „clonele” vândute-n vrac, Valoarea, brusc e „non-valoare”, iar mii de