Poeziile Mele - Nelu Preda

Dimineața, simt că viața îmi pulsează-alert în vene, Liniștit mă duc și piața o parcurg hai-hui, alene – Cumpăr fructe și legume, tot ce e mai bun, gustos Și sunt pus numai pe glume, c-așa-s eu năbădăios! Savurez din plin cafeaua c-o țigară canceroasă, Și fiindcă-i făcui safteaua, precupeața nu mă lasă, Și îmi dă ca bonus încă un mănunchi de pătrunjel – Cu voința ei de stâncă...dar eu ce să fac cu el?! Îl pun liniștit în traistă, și-mi continui lent plimbarea, Doamne tu cu-această castă, ai umplut piața și zarea! Toți vând în această țară, prea puțini mai și produc – Cum scăpăm de-această tară?...cum scăpăm de-acest bucluc?! Dacă zorii dimineții ar aduce-acum un Sfânt, Să conducă cursul vieții și-astă țară pe Pământ, Să adune paraziții, hoții, zbirii, speculanții, Toți corupții și bandiții, toți călăii ăstei nații, Aș simți că dimineața e o binecuvântare, Noi am savura viața, de la mic și pân ’ la mare, Piața-ar fi mereu bogată în țăran

Iubito, astăzi vom dansa, un dans păgân, cum n-a mai fost vreunul, Ușor noi ne vom balansa, și-am să îngân, poeme delicate ca nebunul... De dragul tău voi scrie tot ce simt, iubirea care e nemăsurată, Și-n gândul meu acuma eu resimt, tot ceea ce n-am spus în altă dată! Și vom dansa lasciv, pe muzică alene, cu corpurile unduind discret, Fără s-avem motiv, noi ne vom teme, că sufletul cumva, ar fi inert Și nu va recepta trăirea vie, a muzicii baroce, din clavecin cântată, Iar tot aleanul ce-o să vie, ne va vibra în voce, iubirea cea adevărată. Iar dansul nostru de-azi iubito, veșnic ne-o fi în amintire viu, aprins, Precum iubire-am reunit-o și-atâtea grele-obstacole a-nvins... Dar dansu-acesta-i memorabil, e unic cum n-a fost și n-o să fie, Căci azi destinul e cu noi amabil și muzica e pentru suflet alifie!

Iubita mea-i tare focoasă, însă de-a pururea geloasă, M-ar vrea al ei, numai în casă, de dau binețe-a sa angoasă, Se manifestă violentă, cu-njurături – tare-i prezentă Pe la capitolul scursuri, când ea devine eminentă... Ce să-i mai fac?! E persistentă, afirmă dragostea-i măreață, Cu-njurături, parcă-i dementă, în zori de zi, de dimineață! Decât asemenea iubire, sincer, prefer o despărțire, Decentă, fără păruire, deci draga mea, îți dau de știre, Că te blochez pe Skype, Facebook, căci n-am menirea să educ, Al tău impuls de eunuc, geloasă, și pe-un pui de cuc, În mână dacă-l iau și mângâi, ai fost tu dragostea din-ntâi, Dar, îmi ajunge, serios, complexul tău de om gelos, Și nu-mi mai trebuie iubirea, ce știe numai mărginirea, Și îngrădirea, și furia!...Ajunge, asta-i   poezia!