Dimineața


Dimineața, simt că viața îmi pulsează-alert în vene,
Liniștit mă duc și piața o parcurg hai-hui, alene –
Cumpăr fructe și legume, tot ce e mai bun, gustos
Și sunt pus numai pe glume, c-așa-s eu năbădăios!

Savurez din plin cafeaua c-o țigară canceroasă,
Și fiindcă-i făcui safteaua, precupeața nu mă lasă,
Și îmi dă ca bonus încă un mănunchi de pătrunjel –
Cu voința ei de stâncă...dar eu ce să fac cu el?!

Îl pun liniștit în traistă, și-mi continui lent plimbarea,
Doamne tu cu-această castă, ai umplut piața și zarea!
Toți vând în această țară, prea puțini mai și produc –
Cum scăpăm de-această tară?...cum scăpăm de-acest bucluc?!

Dacă zorii dimineții ar aduce-acum un Sfânt,
Să conducă cursul vieții și-astă țară pe Pământ,
Să adune paraziții, hoții, zbirii, speculanții,
Toți corupții și bandiții, toți călăii ăstei nații,

Aș simți că dimineața e o binecuvântare,
Noi am savura viața, de la mic și pân la mare,
Piața-ar fi mereu bogată în țăranii muncitori,
Viața-ar fi echilibrată și nu ne-ar mai da fiori!

Iubito, astăzi vom dansa!


Iubito, astăzi vom dansa, un dans păgân, cum n-a mai fost vreunul,
Ușor noi ne vom balansa, și-am să îngân, poeme delicate ca nebunul...
De dragul tău voi scrie tot ce simt, iubirea care e nemăsurată,
Și-n gândul meu acuma eu resimt, tot ceea ce n-am spus în altă dată!

Și vom dansa lasciv, pe muzică alene, cu corpurile unduind discret,
Fără s-avem motiv, noi ne vom teme, că sufletul cumva, ar fi inert
Și nu va recepta trăirea vie, a muzicii baroce, din clavecin cântată,
Iar tot aleanul ce-o să vie, ne va vibra în voce, iubirea cea adevărată.

Iar dansul nostru de-azi iubito, veșnic ne-o fi în amintire viu, aprins,
Precum iubire-am reunit-o și-atâtea grele-obstacole a-nvins...
Dar dansu-acesta-i memorabil, e unic cum n-a fost și n-o să fie,
Căci azi destinul e cu noi amabil și muzica e pentru suflet alifie!

Gelozia


Iubita mea-i tare focoasă, însă de-a pururea geloasă,
M-ar vrea al ei, numai în casă, de dau binețe-a sa angoasă,
Se manifestă violentă, cu-njurături – tare-i prezentă
Pe la capitolul scursuri, când ea devine eminentă...

Ce să-i mai fac?! E persistentă, afirmă dragostea-i măreață,
Cu-njurături, parcă-i dementă, în zori de zi, de dimineață!
Decât asemenea iubire, sincer, prefer o despărțire,
Decentă, fără păruire, deci draga mea, îți dau de știre,

Că te blochez pe Skype, Facebook, căci n-am menirea să educ,
Al tău impuls de eunuc, geloasă, și pe-un pui de cuc,
În mână dacă-l iau și mângâi, ai fost tu dragostea din-ntâi,
Dar, îmi ajunge, serios, complexul tău de om gelos,

Și nu-mi mai trebuie iubirea, ce știe numai mărginirea,
Și îngrădirea, și furia!...Ajunge, asta-i  poezia!