A FOST ODATĂ!!!...
A fost odată ca-n povești, o țară minunată, Aveam copilării firești, bătrâni ferice-n poartă, O stemă-mpodobită cum, era și toată glia, Nu văduvită, ca acum, mai toată România!!!... Știu, sunt nostalgic, spune-vor, acei ce au donat-o, Pe ea și mândrul tricolor, la U.E. și la N.A.T.O. – În schimb, avem tot ce dorim, luăm „doar cu buletinul”, O viață-ntreagă să plătim și „cuibul” și „tainul”, Nu mai producem mai nimic, pământ, fabrici, resurse, Le-am dat ca pe un mizilic, dar licităm la burse – Și apă și curent și gaz și lemnul de la cruce, Ne-ndatorăm fără răgaz, umili pe la răscruce, Să cumpărăm ce-aveam de drept, în altă Românie, Of, Doamne, încă mai aștept, noianul de mândrie, De-a fi românul solidar, scăpând de greaua soartă, Să-și vadă pruncii, planetar, muncind din poartă-n poartă, Bătrânii-nfometați, bolnavi, privind cu disperare, Neputincioși, umili și gravi, spre-o urmă de scăpare!!!... Dacă români vă mai numiți, voi, reve