Te iubesc!


Te iubesc cu-acea candoare, sinceră-adolescentină,
Cum și tu mi-arăți fervoare – ca o floare din grădină
Înflorești când de iubire îți vorbesc, doar te ador –
Știu că nu e amăgire, sufletul mi-e-așa ușor

Și te văd în toate cele, aer, apă, cer și nori,
Înger în visele mele, însă îmi dispari în zori
Ca s-apari pe la amiază, pe cărare printre brazi,
Când te văd, trupu-mi vibrează și te vreau cu mine azi.

Te iubesc cu nerăbdarea de-a te ști mereu cu mine,
Ca tine cât este zarea, nu e alta, și-o știi bine,
Simt cum dragostea curată se așterne între noi,
Precum ziua luminată, cu mult soare, dar și ploi

Care vin să dea belșugul câmpului de-un verde crud,
Căci pe unde-a trecut plugul, umblă sufletul zălud –
Umblă să te întâlnească și apari dinspre zăvoi
Ca să îți reamintească vâlvătaia dintre noi.

Te iubesc precum deșertul, râul cel învolburat
Care-l udă, stingând focul, soarelui înflăcărat,
Aducând pe mal verdeața – sufletul cel răcorit
În nisip aducând viața – e un vis, cum ați ghicit –

Vis de dragoste curată, izbândit așa frumos,
Căci iubirea minunată are-așa de mult folos,
Tu ești eu și eu ca tine, amândoi îndrăgostiți,
Iar iubirea mult va ține și-om fi veșnic fericiți!

Te vreau cu mine...


Te vreau cu mine-alături, căci nu îmi e de-ajuns,
O viață, să mă saturi, de-amor, el e pătruns
De liniștea liniștea privirii, ce-o ai și mi-e alin,
Hai vino-i legea firii, scurtează al meu chin!

Te vreau cu mine-n noapte, te vreau cu mine-n zi,
Să murmuri blâde șoapte și n-aș mai flămânzi
De-al tău sărut fierbinte, de-mbrățișarea ta –
Hai vino, ia aminte, te rog, nu mă-ntrista.

Te vreau în gând cu mine, în cuget și-n simțiri,
Ar fi atât de bine – frumoasele-amintiri
Le-om depăna-mpreună, când vom îmbătrâni,
Acum e vremea bună, pentru-a le împlini.

Te vreau, te vreau, știi bine, știu că și tu mă vrei,
Trăind doar pentru tine, vor trece anii mei –
Vom fi un cuplu unic, iubirea va fi mare,
Un farmec care-i mistic, va crește în amploare

Și dincolo de vremuri, de timp, în veșnicie,
Va dăinui iubirea, ce-o am și ți-o dau ție;
Tu s-o păstrezi în suflet și mie să mi-o dai,
Și-n doi, al vieții umblet, să ne conducă-n Rai!

Iubirea-mplinită!


Iubirea-mplinită-i ca azima dulce,
Dospită și coaptă-n simțirile-aprinse,
E-un soare ce-n bolta vieții străluce,
Comoară în suflet - valori necuprinse.

Iubirea-mplinită-i balsam, elixir,
Vigoare îți dă și în trup și-n privire –
Pe frunte îți pune miracol și mir
Pecetea de aur, noroc, fericire.

Iubirea-mplinită-i alean, frumusețe,
În viața aceasta ce-i scurtă prea mult –
Miracol sublim, care-ți dă tinerețe,
Te face plenar să trăiești un tumult.

Iubirea-mplinită-i un zbor printre stele
În nopți de mătase cu vise arzând,
E neaua gingașă formând peruzele,
Pe stratul din suflet, mirat înghețând.

Iubirea-mplinită-i curaj și candoare
Și simți că-ți cresc aripi să zbori către cer –
E mugur crescând, înflorit într-o floare,
E murmurul vieții nesfârșit în mister.

Iubirea-mplinită-i triumful vieții,
Sublim corolar de simțire și har –
Senzația-ți dă de-a fi al dimineții,

Sorbind dinspre noapte al vieții pahar.

E Anul Nou!


E anul nou, cu mic, cu mare, s-aveți doar zâmbete pe față,
Lumina sfântă de la soare, vă fie călăuză-n viață –
Privirea să vă strălucească, asemeni ei, neapărat
Și orice vis să se-mplinească – voi să trăiți cu-adevărat.

E anul nou și-n orice casă, fie belșug și voioșie,
De toate să aveți pe masă, în liniște și armonie,
Iar de aveți, în dar, cu suflet, să dăruiți la cei sărmani,
S-aibă și ei acum măcar, o bucurie între ani.

E anul nou, rugați pe Domnul, un an îmbelșugat să fie,
Cu pace, liniște, căci omul cel bun la suflet e-alifie –
Tot ce e rău, ușor pătrunde și tot ușor se răspândește,
Dar binele, bine răspunde și în final tot izbândește.

E anul nou, să fiți mai harnici, mai înțelepți și mai voioși,
Cu nevoiașii să fiți darnici și în efort victorioși –
S-aveți curaj a întreprinde tot ceea ce ați năzuit,
Perseverența de-a cuprinde și ceea ce n-ați bănuit.

E anul nou, fiți dar în toate, mai ageri și mai înțelepți,
Continuați dacă se poate, efortul celor duși la drepți –
Un gând pios, recunoștință, acelora ce ne-au crescut
Și multă dragoste, putință, de-a evada în absolut.

E anul nou, la fiecare, eu vă urez să fiți mai buni,
Să nu cunoașteți întristare, să țineți legea din străbuni –
Să fiți mai demni în viața asta, cu-atâtea hopuri de trecut
Și să nu știți ce e năpasta, în drumul greu de străbătut.

E anul nou, s-aveți iubire, căci ea e panaceul vieții,
Să vă sculați plini de uimire în răsăritul dimineții,
Iar răul să vă ocolească și binele să se-nmulțească,
An nou cu dragoste frățească, iar Dumnezeu să vă iubească!