Poeziile Mele - Nelu Preda

  Azi s-a născut Iisus Hristos, în ieslea-i săracă, Iar Magii i-au adus prinos – smerit ei se apleacă, Cu aur, smirnă și tămâie, cu toți îi dau prinos, Păstorii nu vor să rămâie, vreo palmă mai prejos,   Cu plecăciuni și osanale, pe prunc ei îl cinstesc, Și-n patru puncte cardinale, cu toți îl prea măresc. Tu Fiu de Dumnezeu din cer, prin Duh te-ai întrupat, Lucru de taină și mister, ce astăzi s-a aflat,   Tu împăratul lumii ești și-n paie te-ai născut, Păcatul lumii să-l sleiești, s-avem nou început – Cu duhul tău cel fără pată, ca neaua ne albești, Cu sânge tu ne dai răsplată, căci tare ne iubești,     Iară Maria, Maica Sfântă, sleită de puteri, Frigul amarnic îl înfruntă, căci nu are averi, Nici vreun palat ca adăpost, nici plăpumi de mătase, Și a plecat din al său rost, Irod să nu te lase   Lipsit de viață cu făcu la toți pruncii de-un an, În Nazaretul care-acu’ de ei este orfan. Iar Iosif, tatăl credincios, veghează în tăcere, Și boii

  Crăciunul vine iară, e semn că s-a născut, Iisus și-are să piară, cel rău, în absolut, Căci Dumnezeu cel Mare și Duhul Bun și Sfânt, Îl duc la-ncoronare și-i pace pe Pământ.   Iisuse, Tu din ceruri, în OM, te-ai întrupat, Colindele cu leruri, cu toți ți-am închinat, În Bethleemul rece, în staul te-ai născut, Păcatul ca să sece, s-avem nou început.   Maria, Maica Sfântă, pe lume te-a adus, Iar suferința cruntă, din Duh i s-a redus, La capul Ei stând Iosif, cucernic și curat, Cu-o muncă de Sisif, de rău te-a apărat.   În Lumea asta mare, tu ești cuceritor, Iisuse, Tu cu Duhul, ne ești sfătuitor, Păcatele ce facem, ca simpli muritori, Prin Slava Ta desfacem și suntem iubitori.   În turma Ta curară de miei imaculați, Tu ești Păstorul – Tată, iar noi suntem ghidați, Să credem doar în Tine, și în minunea Ta, Pe cel viclean știi bine, a ni-l îndepărta.   În Lumea dintre stele, tu ești Prințul ceresc, Iar pe Pământ de rele, mă-nveți să mă

  Ninge iară – fulgii mari, cad ușor pe tot pământul, Albi, pufoși, așa spințari, parcă toți și-au dat cuvântul, Să acopere-mpreună, munții, dealurile, șesul, În troiene se adună, albul lor, stârnindu-mi versul.   Stau privindu-i prin fereastră, nu credeam că vor veni, Prea curând prin urbea noastră, ternă, ea va deveni Precum laptele de albă, peste tot imaculată, Cu zăpada pusă salbă, peste murdăria toată.   Doar copiii jubilează, derdelușul este plin, Săniile patinează, doar urcușul e un chin, Însă ei au energie, cât au trei maturi ca noi, Prin zăpadă fac magie, sunt adevărați eroi –   Iau pieptiș la deal urcușul, toți sunt roșii în obraji, Că doar ăsta-i săniușul, energia s-o degaji! Parcă ieri eram ca puștii, unde-s anii ce-au trecut? S-au strâns gratiile cuștii, aș lua-o de la-nceput,   De-aș mai fi copil ca ei, Doamne cât mai m-aș juca, Fără grijă, cu temei, săniuța-aș apuca, Aș scăpa de orice teamă, cât ar fi de minunat, Cu prietenii

  Țara mea, iubită mamă, astăzi este ziua ta – Tricoloru-l pun în ramă, oriunde în lumea-aș sta Și mă-nchin ca la icoană, gândul meu e doar la tine, Fiindcă ai deschisă rană, iar românii n-o duc bine.   Tu ești vatra milenară, stăpânită de pelsagi, Dacii liberi ne lăsară, moșteniri atât de dragi – Limba, portul și cu glia, unice în lumea-ntreagă, Cinstea și cu vitejia, ospitalitatea dragă   Tuturor ce vin în tine, emigranți sau doar turiști, Simt c-aici le este bine, bucuroși că tu exiști – Frumuseți ale naturii și folclorul minunat, Popor fără focul urii, de proverbe luminat.   Tu ești multimilenară – tablele din Tărtăria Spun, și-arată în afară, cât de mare ți-a tăria, Numai academicienii, spun într-una sus și tare, Că româna-i provenită, din exotica romană,   Nevorbită nici de-aceia, ce le sunt ca descendenți, Legiunilor cu-acvila – erudiți-s repetenți?! Tablele de la Sinaia, cu înscrisuri geto-dace, Aur pur, poate de aia, la străini au

  Covid, sperietoare rea, cum ai ieșit în calea mea?!... Mi-am pus și mască și mănuși, nu știu cum naiba tu făcuși, Subtil să te insinuezi, să mă cuprinzi, contaminezi, Iar eu, aiurea, ce să zic, să nu pățesc nimic, nimic?!   Nu ești nici virus de temut, o gripă și nimic mai mult, O parodie de tulpină, o loază – nu ai nici o vină, Că ești isteric pomenit - Mass-Media, a-nnebunit?! – Statisticile măsluite, decesele-s pricinuite   Numai de tine, măi covid – frisoane simt că mă cuprind, La gândul răului făcut, de panica ce-a început, Să ne cuprindă fără voie, venit-a vremea lui Sisoie, Crispați, rigizi și temători, ce-om face-n anii viitori,   Cât mai durează isteria, covidului și-n România, Și-n toată lumea luminată, de vești perfide derutată?! Unde-s Luminători obștii, toți liderii, s-au dat cu proștii, Sau cu avidele concerne, de leacuri scumpe și eterne?!   Priviți statistici serioase, nu cele ce aduc foloase, Acelora ce fac oficiu de vraci mo

Bună, dragi prieteni! Probabil mulți dintre voi v-ați confruntat cu nefuncționarea telefonului Alview X5 Soul Style , în sensul că nu i se instalează corect driverul USB , pentru conectarea la PC/Laptop -urile funcționând sub Windows 7. Sunt două probleme de rezolvat: 1. Instalarea driverului potrivit pe PC/Laptop și 2. Setarea portului USB al telefonului, pentru a putea comunica cu Windows -ul.   1.   Instalare driverului 1.a – copiați în Browser adresa: developer.android.com/studio/run/win-usb 1.b – dați click pe * Click here to download Google USB Driver zip file Și downloadați arhiva driverului într-un folder unde să îl puteți păstra în caz de nevoie. Dezarhivați pe Desktop driverul. În partea de jos a paginii aveți scris cu albastru link către detaliile de instalare, dar o să detaliez. 1.c – Introduceți cablul de date al telefonului în priza USB a PC/Laptop -ului. Se va instala probabil incorect driverul. 1.d – Dați click pe butonul Start –> click

E vară, cald și soare-afară, iubirea nostră a-nflorit, Și simt iubito-ntâia oară, că sufletul mi-e fericit – Aș vrea iubirea să ne-o știe, întreaga fire, negreșit, Iar vântul răcoros s-adie, când soarele a amurgit ; Atunci vom merge la plimbare, pe sub copacii înfrunziți, Va fi un vis și-o dezmierdare, cu noi etern îndrăgostiți, Privighetori cânta-vor triluri, și ne vor fermeca, vrăjiți, Căci au așa de multe stiluri, de a ne face fericiți. În iarbă greierii vor ține, concerte dragi, de neuitat, Potecile, de rouă pline, ne vor fi ghidul preferat, Spre dragoste ne vor conduce și fericirea ce-am visat, Căci numai viața ne aduce, tot ceea ce am meritat. E vară și e cald afară, târziu în noapte ne-om plimba, Ne va primi pridvorul iară, în cuib de dor l-om preschimba, Și ofurile noastre toate, cu dragoste le-om alina, Va fi mai mult decât se poate, iubita mea, nu suspina!

  În memoria mamei mele, Ioana(Oița) Preda O mamă, dulce mamă, azi noapte te-am visat, Aveai vechea năframă -   înger imaculat, Mămica, sora mea Mariana și eu, la botezul nepotului meu Bogdan - 1980   Ai devenit în ceruri, te-am așteptat în vis, Făptura ta de doruri și fără compromis, Mi se arată-aievea, făptura-ți diafană, Ce nu știa ce-i lenea, la toți ne făcea hrană, As în gospodărie, de flori îndrăgostită, Tu nu avei mândrie, doar vocea potolită, Ce ne mustra-n blândețe, cu vorba potrivită, Acum la bătrânețe, erai de toți iubită ; Sunt sigur că-n suită, cu Fiu și Tatăl ești, Of, mama mea iubită, desprinsă din povești La crucea ta vin astăzi, Lumină să-ți împart, Cu pas spășit pe străzi, azi sufletu-l simt spart ; Cu multă evlavie la poza ta privesc, Rememorez când vie, ți se părea firesc Să-mparți dumicătura cu cei sărmani și triști, Să nu cunoști ce-i ura – mi-e greu să nu exiști, Căci dragostea de mamă, e unică sub soare, Ea

Offf, plouă iar, e iar calamitate, deja îmi pare o eternitate De când tot plouă aprig-sincopat, de multe zile plouă ne-ncetat, Și stau în casă și mă uit pe geam, cum ploaia bate viguroasă-n ram De tei ce-a înflorit îmbătător, dar nu pot să-l culeg – e sfidător – Natura asta cred c-a-nnebunit, plouă din zori și până-n asfințit, Și-n miez de noapte izbucnește iar, e inundat tot planul funciar, Vom cumpăra cartofii polonezi, sau din Liban, poate de la chinezi; Ai noștri stau în sol și se clocesc, păioasele în câmpuri mucezesc, Doar pești-n eleștee-s fericiți, zburdând de stăvilare ocoliți – Puhoaiele umflate i-au purtat spre libertatea cea de nevisat Și bălăriile crescute exploziv, pentru tristețe-acum îmi dau motiv, Dar mă gândesc cu jind că pe imaș, minuni de ciupercuțe fac mișmaș Și cresc ca după ploaie cum se spune, doar coșul să îl umplu îmi rămâne, Când soarele se va ivi din nori, iar vântu-i duce, doar sunt călători, Vom reveni la viața cea no

Secunde trec de parcă-ar fi o oră, afară plouă rece, sincopat, Singurătatea – bulversantă horă, în jocul ei fetid m-a îngropat Și mă gândesc la toate cele care, amarul mi-l stârnesc catalizant, Pe rana sufletului îmi împroașcă sare și-orice nimic devine enervant. Mă uit afară, văd pustietatea, pe străzi, în parcuri, școli și magazine Doar rătăciți, ce dau fatalitatea, unui ”experiment” făcut pe ”manechine” – Să fie asta marea ”Pandemie”, ce a cutremurat întreg Pământul, Mass-Media în marea-i isterie, apologindu-ne la toți mormântul?! Măsuri draconice – drăcesc scenariu, de pervertire-a firii omenești, Înstrăinați să stăm, ca-ntr-un acvariu, rupând relații dragi, prietenești?! Ce minte diabolică clocit-a asta și mă întreb nu-i doar un repetir Pentru atunci când va urma năpasta și sta-vom claustrați luni, cu sictir?! Ni se tot flutură întruna pe ecrane, statistici pervertite – toți sunt morți De-același virus – fost-au milioane, de-au pus destinul Terre

În zori de dimineață, un înger a venit, În somnul ca de ață și astfel mi-a grăit: -          Tu fiu de muritoare aicea pe Pământ, Ai tainică lucrare și n-o să ai mormânt, Lucrarea ți-o inspiră, chiar Duhul Bun și Sfânt, Ai pace și aspiră, la tot ce-i pe pământ Mai luminos, mai dulce și-n inimi clăditor – Așa grăit-a Duhul de pace dătător. -          Iubirea ta cea mare, e binecuvântată, Iară a ta iubită, de îngeri e cântată, E unică în ceruri și-aicea pe pământ, E îngerul de doruri și are jurământ În cugetul ei tainic, să fie doar a ta, Iubită, soră, mamă și ce-o mai exista – Tu dă-i girul credinței și te încrede-n ea, Căci semnul biruinței este în steaua sa. -          Dacă-i așa, tu Înger, de ce-am inima grea, Pentru a mea iubire, dar pentru Țara mea – De ce o văd pe dânsa o simplă muritoare, Iar Țării mele, plânsa, i-s zilele amare? -          Eiii, fiu de om, măsura o știe Cel Prea-nalt, Tu ești precum un pom cu ramul prea în

Te văd în fiecare floare, cu-al ei parfum și colorit, Te văd când soarele răsare și-apoi coboară-n infinit, Te văd în frunza cea mai verde și fragedă ca gura ta, Te văd în toate cele – crede și-n veci iubirea nu-mi uita. Te văd cum ești tu de frumoasă și minunată spun că ești, Te văd la suflet luminoasă, ești zâna mândră din povești, Te văd în tot ce mă-nconjoară și are sâmbure de viață, Te văd de parcă-ntâia oară, simt mintea ta așa isteață. Te văd, te văd și ești minune, o simfonie-n viața mea, Te văd, ești unică în lume, în viața-mi luminoasă stea, Te văd și ochii mei se-ntreabă, dacă ce văd e-adevărat, Te văd și vreau să-mi fac de treabă, în preajma ta neîncetat, Iar dacă tu mă vezi pe mine, asemenea cum eu te văd, Cred că-mpreună ne-ar fi bine și-un cuplu ager întrevăd – Fii sigură că-n viața noastră, alăturea vom izbândi Și precum floarea la fereastră, lumina o vom dobândi.

Te iubesc cu-acea candoare, sinceră-adolescentină, Cum și tu mi-arăți fervoare – ca o floare din grădină Înflorești când de iubire îți vorbesc, doar te ador – Știu că nu e amăgire, sufletul mi-e-așa ușor Și te văd în toate cele, aer, apă, cer și nori, Înger în visele mele, însă îmi dispari în zori Ca s-apari pe la amiază, pe cărare printre brazi, Când te văd, trupu-mi vibrează și te vreau cu mine azi. Te iubesc cu nerăbdarea de-a te ști mereu cu mine, Ca tine cât este zarea, nu e alta, și-o știi bine, Simt cum dragostea curată se așterne între noi, Precum ziua luminată, cu mult soare, dar și ploi Care vin să dea belșugul câmpului de-un verde crud, Căci pe unde-a trecut plugul, umblă sufletul zălud – Umblă să te întâlnească și apari dinspre zăvoi Ca să îți reamintească vâlvătaia dintre noi. Te iubesc precum deșertul, râul cel învolburat Care-l udă, stingând focul, soarelui înflăcărat, Aducând pe mal verdeața – sufletul cel răcorit În ni