Romanță de vară
E vară, cald și soare-afară, iubirea nostră a-nflorit, Și simt iubito-ntâia oară, că sufletul mi-e fericit – Aș vrea iubirea să ne-o știe, întreaga fire, negreșit, Iar vântul răcoros s-adie, când soarele a amurgit ; Atunci vom merge la plimbare, pe sub copacii înfrunziți, Va fi un vis și-o dezmierdare, cu noi etern îndrăgostiți, Privighetori cânta-vor triluri, și ne vor fermeca, vrăjiți, Căci au așa de multe stiluri, de a ne face fericiți. În iarbă greierii vor ține, concerte dragi, de neuitat, Potecile, de rouă pline, ne vor fi ghidul preferat, Spre dragoste ne vor conduce și fericirea ce-am visat, Căci numai viața ne aduce, tot ceea ce am meritat. E vară și e cald afară, târziu în noapte ne-om plimba, Ne va primi pridvorul iară, în cuib de dor l-om preschimba, Și ofurile noastre toate, cu dragoste le-om alina, Va fi mai mult decât se poate, iubita mea, nu suspina!