IUBITA MEA, CU OCHI CĂPRUI!!!...
Iubita mea, cu ochi căprui, frumoasă și isteață, Din ființa ta, eu îmi făcui, un elixir în viață – Adesea mă gândesc așa, la firea ta celestă, Un giuvaier, pe mov cașa, cu grație ecvestră. Eu fără tine, azi aș fi, un mare singuratic, Și stele-n noapte aș privi, precum un om lunatic, Căci, nu-i nimic mai dureros, decât singurătatea, O viață fără nici un rost, hălăduind cetatea... Iar parcurile-ar fi pusti și fără turturele, Iar zilele mi-ar fi în șir, zănatice belele, Însă tu ești în viața mea,îmi ești așa aproape, Și-au și cânt de turturea, când ne iubim,în noapte!!!... Iar stelele, pe boltă-n cer – sclipiri albastre-noapte, Te fac să îmi răspunzi ușor, cu blânde, calde, șoapte, Și-n răsărit, cu dimineți, de purpură, curată, După o noapte de amor, noi adormim îndată!!!... Îți mulțumesc fiindcă exiști, în viața mea sălcie, În ochii mei, așa adânci, n-ar fi vreo bucurie – Dar, tu, ești, tu, și n-am văzut, ca ti...