Poeziile Mele - Nelu Preda

  Fratele meu, Popor Evreu, l-ai mâniat pe Dumnezeu, Și ești nedrept cu nemul meu, iar pe Iisus îl negi mereu, Ți-a dat din neamuri legământ, ți-arată Curcubeul Sfânt, Și tot Canaanu-al tău pământ, dar n-ai ținut de jurământ...   Accepți în umbră dictatori, manipulanți și trădători Toți sataniști și sfidători, al Globului nimicitori – Te-au vaxinat și dezbinat și de „goimi” te-au separat, Vor și Pământ depopulat, manipulat, microcipat,   Vei fi și tu un cibersclav și veșnic menținut bolnav, De EXIT-FARMA, dependent, că toții au la hoții talent, Părerea mea, e, (tu ce zici??!!!), să scuturi toți acești purici, Toți fără suflet și calici, avizi de aur și lozinci,   I-ați soarta-n mâini, fii solitar, cu-al Omenirii grav coșmar, Căci bunăstarea e-n zadar, de lași urmașilor calvar – Pământul larg e-al tuturor, tu fii cu toții iubitor, Shalom și fii mai înțelept, stai strâmb și judecă mai drept,   Din partea mea ca bun român, te-am găzduit – mi-ai fo

    Limba ornicului cade, ticăind secunde reci, Timpul trece în cascade, ore lungi, pustii și seci. Cată inima grăbită, să se umple de iubire, În secunda rătăcită – un liman de izbăvire.   Trece, trece, timpul care, se arată năzdrăvan, Trece, inima ce doare, de la visele în van, Se răcește, dar vibrează – timpul neîndurător O rănește, dar pulsează, prin secundele în zbor   Și se zbate obosită, palpitând prin timpul sec, Ca pupila în orbită, când lumini și umbre trec, Lăcrimează ca o doină, izvorâtă din caval, Sau zăpada grea de moină, ce se scurge în aval.   Într-o eră jumătate, secole trec palpitând, Măcinând la generații, dispărute rând pe rând, Deziluzii, simțăminte, în noianul de secunde, Se consumă neștiute, în a Cosmosului unde.   Timpule, parșiv la fire, ce dărâmi dar și zidești, Cum de ai în stăpânire, toate legile cerești ; Cine oare ți-a dat viață, ești cumva precum un zeu, Suflet rece ca de gheață, serv supus lui Dumnezeu?!