De-aș ști !




                       de Nelu Preda



De-aș ști pribeagului amor, să îi răspund cu un oftat,
Aș fi de tot triumfător, iar viața-mi fără de păcat !...
Dar nu-i deloc precum aș vrea, amorul mult mă mai incită,
Sărmana-mi inimă-n belea, degrab' se lasă cucerită !

Și nu e mult, dar nici nițel, să-i rabd în taină vâlvătaia,
Știută doar de menestrel, ce-n versuri stinge-acum văpaia.
Vezi-mi iubito suferința, iubirii mele îi răspunde,
Iar sufletul-mi cu abundența-ți de gânduri bune se pătrunde !

Iubește-mă cum te iubesc, și-ntreag amorul ne va sta,
Iar pe hârtie-al meu Dantesc, condei nu va mai debita...
Cuvinte reci și nici blesteme, acelora ce mi te-alungă,...
Le-oi accepta pe varii teme, cuvintele spuse-n-tr-o dungă!
Iubește-mă !

De-ai fi tu !




                   de Nelu Preda

De-ai fi tu aceea care, să-mi răpească inima,
Cu o simplă sărutare, să-mi stârnească  patima!
Patimă nimicitoare, ce mă poartă-n prag de moarte,
Când te văd nepăsătoare, visele vor să mă poarte,
Către negre, lungi coșmare, somnul ce mi-l tulbură,
Idei – râu în estuare, moarte-n mări de purpură!
Însă tu nu ești aprope-mi, nici cu gândul , nici cu fapta,
Îmi voi îneca amarul, scriind versuri despre alta,
Mai mlădie, mai  sprințară, decât tu ai fost vreodată
Și în suflet să-mi răsară, dragostea adevărată!
O voi întâlni aievea – uite-o,... e chiar ea aleasa!
Mă cunoaște dintr-o mie, mă poftește să-i văd casa.
Și părinții mi-i prezintă, frați, surori și alte rude
Ne-om căsători îndată-n, vara care stă s-asude.
Tu rămâi dar sănătoasă, inimă de piatră seacă
Și-o statuie-n sentimente, ar putea să te întreacă!