De-ai fi tu !

                   de Nelu Preda

De-ai fi tu aceea care, să-mi răpească inima,

Cu o simplă sărutare, să-mi stârnească  patima!

Patimă nimicitoare, ce mă poartă-n prag de moarte,

Când te văd nepăsătoare, visele vor să mă poarte,

Către negre, lungi coșmare, somnul ce mi-l tulbură,

Idei – râu în estuare, moarte-n mări de purpură!

Însă tu nu ești aprope-mi, nici cu gândul , nici cu fapta,

Îmi voi îneca amarul, scriind versuri despre alta,

Mai mlădie, mai  sprințară, decât tu ai fost vreodată

Și în suflet să-mi răsară, dragostea adevărată!

O voi întâlni aievea – uite-o,... e chiar ea aleasa!

Mă cunoaște dintr-o mie, mă poftește să-i văd casa.

Și părinții mi-i prezintă, frați, surori și alte rude

Ne-om căsători îndată-n, vara care stă s-asude.

Tu rămâi dar sănătoasă, inimă de piatră seacă

Și-o statuie-n sentimente, ar putea să te întreacă!