Se credea!


Era o biliotecară, mult în viața ei citise,
Dar se pare că precară, mintea nu îi reținuse
Prea mult din a poeziei, artă-a scrierii curate –
Încercările duduei, fiind în rime scăpătate,

Fără ritm și cu măsura, cum dă Dumnezeu să fie,
Ca plimbarea cu trăsura - ce mare filozofie?!
Se credea nedreptățită, sau mai rău, invidiată,
De confrații ce-i irită, și-i arată calea dreaptă!

Aproape juma de an, i-am dres capodoperele,
Tot nădăjduind în van, că va învăța din ele;
După ce le-aduc la stadiul de vers clasic și curat,
Dumneaei, în loc de studiu, le expune la mezat –

Se fălește-n van cu ele, ca și când le-ar fi produs,
La origini fiind tembele, n-ar mai fi nimic de spus.
I-am propus colaborarea – cu tematica să fie,
Iar eu cu elaborarea, ca s-arate-a poezie.

Să le semnăm împreună – altfel, lucru  generos –
Dar cucoana se-mpăună zicând pe-un ton firoscos:
Au mai încercat și alții să profite – c-am talent –
Tu vrei să îmi furi ”talanții” – e un lucru decadent!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu