Unde-i primăvara?

Fu iarna ca o primăvară, iar primăvara-i ca o iarnă,

Cu viscol aprig pe afară, zăpada care să se cearnă

Și în troiene spulberate acoperă toți ghioceii,

Iar chiciurile înghețate, sclipesc pe pomi ca peruzeii.

Te-am așteptat cu nerăbdare, să vii cu flori și cer albastru,

Însă miroase a trădare ninsoarea ta de alabastru –

Ne lași ai iernii pe vecie, sau doar ne sperii cu zăpadă?...

Cu gheața - sticlă și lucie, cine mai poate să mai creadă

Că va veni iară căldura, și colțul ierbii s-o ivi,

Și va renaște ea, natura, iar toate se vor potrivi

Cu calendarul și măsura ce vremurile o dictează,

Însă tot așteptăm răsura, dar primăvara o bruiază.

Hai primăvară, fii normală, suntem sătui de-anomalii,

Nu ne mai adânci în boală, topește țurțurii zurlii –

Șunt nefirești ca și troienii de nea în valuri pe alei,

E martie, ce mama măsii, nu ne mai chinui cu ei!