Poeziile Mele - Nelu Preda

  Brâncovene Domnitor, Sfânt în Oastea Sfinților, Roagă Domnu-ndurător, s-aibă grijă de popor, De poporul tău iubit, peste care ai domnit , Chiar și viața ți-ai jertfit, dar Credinț-a biruit!... Din-mpreună fii-ți dragi, dați pe mâna la călăi, Sângerând ca niște fragi, ciopârțiți sub ochii tăi, De-osmanlâii cruzi, barbari, Semilunei militari, V-au vrut să purtați șalvari, lui Allah fiind tributari.   Dar români prin legea firii, v-ați purtat precum martirii, Viața-ți dat-o amintirii, renume dând nemuririi. Patrioți și buni creștini, v-ați pus coroana cu spini – Sufletele ca de câini, câini turbați, cu ochi haini,   Te-au ucis, te-au sfârtecat, dar în Rai te-au așezat, Odihnind fără păcat, în al Domnului Palat, Heruvim ocrotitor, peste țară și popor, Dă-ne-o mână de-ajutor, căci românu-i răbdător,   Astăzi, vremurile-s grele și cozi de topor mișele, Vino, scapă-ne de rele, Brâncovene, că-i de jele – Că ne-au cotropit satrapi...

            Hai, să mai scriu o poezie, că muza nu m-a părăsit, Dar treburile sunt o mie, iar timp, nu am nici de dormit, O poezie despre stele, ce-s verzi, în limbi cu mult venin Sau despe gâzele tembele, ce se evaporă cum vin –   O poezie despre-aceia, cu stog de diplome și bani, Parazitând cu sârg și Geea, cu minți și gesturi de tirani. Dar, poezia va fi scurtă, precum li-i mintea trădătoare, Sunt mici în creier, mari în burtă și dorm tâmpiții și-n picioare.   Hai, c-am gătat și poezia, dar n-am să uit să spun ceva – Nu prea mă „prinde” erezia, dar despre popi aș releva, C-aveau cândva de lemn o cruce, iar inima – aur curat, Dar vremurile sunt caduce, și-n lemn de plop s-a preschimbat!...