Poeziile Mele - Nelu Preda

                                                de Nelu Preda Mă-ntreb cum ar fi oare, când pomii n-ar mai fi cu flori, Când păsările călătoare printre nămeți s-ar culcuși, Iar vara ar fugi din lume, sub ceru-ntunecat de nori, Am mai putea zâmbi vreodată și să trăim am reuși? Dar apa de-ar urca la deal, ar fi-n cer lacuri, chiar și mări Iar stelele s-ar îneca subit în unduirea lor albastră, N-ar mai ploua în veci și am lansa în van chemări Spre Dumnezeu din ceruri să aibă mila noastră. De-aceea-ar fi-nțelept vă spun, să prețuim banalul, Cotidianul desuet, cu tot ce ne-nconjoară Căci arhitectul ce-a creat și scena și fundalul Ne-a dat o viață să trăim și asta-i o comoară!

              de Nelu Preda Nu mai fi tristă tu, iubită Căci e păcat de chipul tău, Chiar dacă totul pare rău Te-oi lumina într-o clipită. Suntem alăturea de-o viață, Ne știm și bune, dar și rele Ca doi sitari pe rămurele Alături am urmat povață Și de la dragii noștri buni, Și de la tați deopotrivă Și de la mama emotivă Știind c-o să facem doar minuni. Trecut-au anii ca o clipă, Tu tot frumoasă ai rămas Și mă îndemni să fac popas În poala-ți fără nici o pripă. Nu mai fi tristă tu, iubită Căci senectutea e un dar De n-ai ajuns-o în zadar Zi după zi fiind prețuită.

                              de Nelu Preda Ne înmulțim frenetic, prăpastii se-adâncesc, Unii rabdă de foame, iar alții huzuresc. Sutime din mulțime, deține bogăția, Iar restu ’ -umanității împarte sărăcia. Avide, corporații, ne otrăvesc pământul, Pentru-a avea recolte cât nu cuprinde gândul Tot ce mâncăm e chimic sau ieftin surogat, Cu sănătatea noastră, dăm bir la cel bogat. Planeta-i infestată, de sute de reziduuri, Păduri sunt decimate, nimeni nu-și face gânduri, Ce-or respira copiii, nepoții noștri oare Și alte generații din lumea viitoare? Și peste toate-acestea, mai vine și Jihadul Cu-atâtea atentate ce aduseră iadul ; Religia-i sublimă când este umanistă: Dar Doamne, încotro, cu toată-această listă?

                             de Nelu Preda De-ai ști de câte ori în vis te-am mângâiat duios Pe-obraji și capul de copil cu părul unduios, De câte ori te-am alintat în visele de noapte, Și cât de mult am așteptat blândele tale șoapte. De-ai ști ce vise mi-am făcut de-ar fi să mă iubești Suava-ți ființă de povești de-ar fi să-mi dăruieși Ți-aș ridica un piedestal în mintea-ndrăgostită Ca tine nimeni pe pământ nu ar mai fi iubită. De-ai ști de câte ori aștept în fața casei tale În nopțile de lung nesomn privind fereste pale. Și dimineață-ntr-un târziu te întâlnesc în cale Ești încă mică – să mai crești frumoaso dumneatale!

              de Nelu Preda        Încerc de patru zile-n silă Să scriu un vers – ceva de soi Dar muza-mi este cam tembelă Cu ochi beliți și păr vâlvoi! Metafore și epitete Îmi vin în gând, nu reușesc Decât expresii desuete, Vetuste, eu îngăimăresc! Și scriu, și șterg, și iară scriu, Mahmură, muza mă fentează Mi-e mintea ca un bisturiu... Tocit atunci când operează! Scot rime neîmperecheate, Și versuri fără ritm și rost Că muza mea, dezîmbătată Mi-a spus cinstit că sunt anost! Adio dragă poezie, Te las la cei calificați Decât să scriu prozoerie* Ce-i ca un icter la ficați... * Prozoerie - poezie cu rimă”albă”

                      de Nelu Preda Te port cu mine-alături, în gândul călător Ce mi te-nsuflețește, mirabilă-amintire Iubirea dintre noi nu-i lucru-ntâmplător, Nu-i de pe-o zi pe alta și nici o nălucire. Te port cu mine-alături, în gândul călător Tu muza mea călină, tu floare între flori, Balsam ești pentru suflet și mare ajutor, În lupta cu fantasme ce des îmi dau fiori. Te port cu mine-alături, în gândul călător, Ce zboară către tine când viața ne separă; Te văd aievea-n vălul opac, seducător, Al norilor din cerul iubirii de-astă vară. Te port cu mine-alături,în gândul călător Dar timpul e prea scurt, fiindcă sunt muritor.

                             Din cânt de doină și cuvânt Luceafăr te-ai născut Și-ai pus cu pana legământ S-ajungi recunoscut. Condeiul tău clocotitor Ne-a lăsat moștenirea Și-ai devenit nemuritor: Asta ți-a fost menirea. Sub tei un somn odihnitor Să dormi în paradis Coroanele de merișor Te străjuiască-n vis. Nicicând noi nu te vom uita Și la mormântu-ți sfânt Prinos pios pe rând vom da Ca veșnic legământ!