Revelație

                                             de Nelu Preda

    

Am auzit cântec de menestrel,

Dar erau disonanțe în el...

Am mângâiat cu privirea tot cerul,

Dar mai adânc devenise misterul...

Am privit și în stânga și-n dreapta,

Dar de ne-nțeles deveni șoapta...

Am scrutat și-n adânc de mare,

Dar atunci cântecul deveni tot mai tare...

Am privit mirat spre pământ,

Dar am înțeles că e șuier de vânt...

Am întors fața către oglindă,

Dar frânghia-mi de gât atârna de o grindă...

Am înțeles că nu-i cântec de menestrel,

Dar  e glasul  conștiinței strigând către el !