Confesiune

                                          De Nelu Preda

Se-adună vremurile-asupra mea,

M-au nins, plouat și-n arșiță răscopt

Mă păsuiește încă oare vremea ?

Voi apuca decenii opt ?!

E viața zbatere și zbucium greu,

Cu bucurii răzlețe și ispite,

Dar am luptat și lupt din greu...

Căci toate-au fost din plin plătite !

Orgoliul și ambițiile au apus...

Iar senectutea-mi dă seninătatea

De-a prețui și-a spune ce-am de spus,

În lucrurile ce privesc cetatea.

Mă veți ierta dacă vă plictisesc,

Cu ”ode” către-acei ce guvernează...

Nu pot să fac decât să buchisesc,

La versuri care poate-i șicanează !

Frumoasă este arta, sunteți tineri,

Poeți și prozatori deopotrivă,

Dar fiind  periclitați în idealuri...

Ar trebui s-o faceți și activă !

Condeiul să devină foc și pară,

Un bici al verbului descătușat,

Mânat de dragostea de țară,

Poetul să devină și soldat !

Indiferența naște monștri,

Eu sper că nu veți regreta,

Arta de-amor în ochii voștri...

Să nu devină o perdea !

Adio-acum, vă las cu bine,

Dar arta nu vă pervertiți

De scrieți un pamflet în rime,

Sau proză ... cum voi bine știți !