Doină

                                                          De Nelu Preda

E lungă țara și e lată, dar furii au prădat-o toată,

Ruine vezi pe unde treci, te-neacă lacrimile seci.

Din codrii mândri de aramă, au mai rămas neluate-n seamă

Fiștoace ici și colo doar, cioate-au rămas pe-orice hotar.

Petrol și gaze am avut, dar le-au vândut oricui a vrut,

Pe mai nimic, cu sinecuri, la venetici plătim facturi.

Avem belșug de energie, hidroelectrică se știe,

Atomică la o exportăm, iar pe român doar îl taxăm,

Cu energie din termocentrale, c-așa-i pe placul Băncii Mondiale.

De la producători cam de detoate, azi importăm tot ce se poate,

Totu-i pe bază de comision, luăm camion la preț de avion.

Biruri apar pe zi ce trece, ca pe român la buzunar să-l sece,

Iar viața să îi fie fiere, pentru huzurul celor la putere.

Toți tinerii sunt răspândiți prin lume, ca să câștige omenește-o pâine,

Ai noști buni stau singuri și uitați, ai occidentului cu toții-s răsfățați,

De-a bunilor copile, plecate-n băjenie, al nost’ Guvern se face că nu știe.

Doamne, românului dă-i mintea de pe urmă, să nu se mai comporte ca o turmă,

Pe-asupritori să-i zvârle în talaz, să nu îi mai sugrume-al său grumaz!