La gura sobei

                              de Nelu Preda

E iarnă-afară, ninge liniștit,
Cu fulgi de nea în tainic dans tăcut,
De basme noi cu toți ne-am amintit;
La gura sobei cercul l-am făcut.

Bunica deapănă la amintiri,
Și basme cu Ilene Cosânzene
Iar noi copii-n ochi avem luciri
Pe-alocuri încețate de Moș Ene.

Ferestrele au înflorit de ger,
În mii de albe flori de peruzele
Ce răspândesc un aer de mister
Amplificat pe laturi de perdele.

Gutuile se coc la foc mocnit,
Într-o firidă de la teracotă,
Mireasma este de nedefinit
Și nerăbdarea noastră fără cotă.

Bunicul ne privește visător,
Cu ochii plini de drag și bunătate,-
A fost și el cândva fecior...
S-au dus și ani, s-a dus și sănătate...

Noroc că-i ținem treaz curajul,
Cu veselia noastră fără leac,-
La gura sobei stăm tot anturajul
E iarnă-afară chiar și-n prepeleac.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu