La gura sobei

                              de Nelu Preda

E iarnă-afară, ninge liniștit,

Cu fulgi de nea în tainic dans tăcut,

De basme noi cu toți ne-am amintit;

La gura sobei cercul l-am făcut.

Bunica deapănă la amintiri,

Și basme cu Ilene Cosânzene

Iar noi copii-n ochi avem luciri

Pe-alocuri încețate de Moș Ene.

Ferestrele au înflorit de ger,

În mii de albe flori de peruzele

Ce răspândesc un aer de mister

Amplificat pe laturi de perdele.

Gutuile se coc la foc mocnit,

Într-o firidă de la teracotă,

Mireasma este de nedefinit

Și nerăbdarea noastră fără cotă.

Bunicul ne privește visător,

Cu ochii plini de drag și bunătate,-

A fost și el cândva fecior...

S-au dus și ani, s-a dus și sănătate...

Noroc că-i ținem treaz curajul,

Cu veselia noastră fără leac,-

La gura sobei stăm tot anturajul

E iarnă-afară chiar și-n prepeleac.