Odă omului

                                       
                                            de Nelu Preda

Din lut tu fost-ai plămădit, suflu de viață ai primit,
De Domnul fost-ai hărăzit, stăpân nemijlocit
Pe tot ce mișcă pe pământ, însă sfârșești într-un mormânt,
Corpul ți-e acoperământ, sufletului – jurământ.
Ești mic, însă un uriaș, succesului îi ești părtaș,
În Univers așa făptaș - doar Domnul îți e ”naș”!
Inteligent și versatil, poți fi și slugă și vechil,
Și dansatorul cel agil, sau cerșetor debil.
Soldat sau pacifist convins, escaladezi și vârful nins,
Și Cosmosul cel necuprins și-oceanul l-ai învins.
Poți fi prieten credincios, dar și dușman periculos,
În dragoste năbădăios, ”Don – Juan” meticulos.
Ești împărat, dar trecător, c’-o moarte și tu ești dator,
Ca orice simplu muritor, pe stradă trecător.
E-atât de scurtă viața ta, trăiește-o și nu ezita,
Iar tot ce faci nu regreta – asta-i menirea ta.
De-aceea omule-ți dedic, aceste versuri și ridic
În cinstea ta (ce pot să zic!), un ”suc” de alambic! 

2 comentarii: