Iarna

                   de Nelu Preda


Toamna s-a retras grăbită de pe-ntinsul boreal
Iar pădurea zgribulită e gătită ireal:
Peruzele și ciubuce scânteiază rece-n soare
Pe copacii care-așteaptă zilele de grea ninsoare.

Și-ntr-o zi, pe negândite, a-nceput să fulguie
Să aștearnă un brocart unde să se zbenguie
Toți copii-înbujorați, fac la oameni de zăpadă,
Trag de sănii cu de-a rândul, frigul nu par să îl vadă.

Clinchete de clopoței se aud în sat pe uliți
Însoțite de căței care latră asmuțiți,
Sănii mici trase de cai printre albele troiene
Și din coșuri de căsuțe ies fuioarele alene.

Pe la streșini stau ”trofee” de la Ghiță cel defunct
Care-a cunoscut cuțitul și nu a avut instinct
Să își părăsească țarcul astfel viața să și-o cruțe:
A ajuns cârnăți și șuncă afumate-n cămăruțe.

Iz de cozonaci cu nucă și vin fiert cu scorțișoară
Cetină de brad și pruncii care liniștit coboară
Să ureze doar de bine la cinstiții gospodari,
Care-i omenesc cu mere și plăcinte de-ale mari.

Asta-i iarna la români, ce din neam în neam se știe:
De Crăciun tot omu-i bun chiar de este-n sărăcie
Din puținu-i dăruiește la cel care-i mai sărac:
Dar din dar se face Raiul și pocnește încă-un drac.

Cad fulgi de nea

                       de Nelu Preda


Cad fulgi de nea iubito din cerul ca marama
Ne troienesc cu vise când ne ținem de mână
Și ne plimbăm alene fără să ne dăm seama
Că timpul a-nghețat și poate tot amână

Unirea noastră care demult o așteptăm.
Zăpada-acesta albă să ne pecetluiască
Iubirea, mai profundă mereu s-o deșteptăm
Când iarna va porni din nou să geruiască.

Cad fulgi de nea iubito pe bradul de Crăciun
Lumini sclipesc în el, verzi ca privirea ta
Dea Domnul să avem un an cu mult mai bun
Să fii mereu cu mine, să te pot săruta

Iar când colindătorii ne vor ura de bine
Cu mere și colaci să-i așteptăm în prag
Un prunc să ne ureze în anul care vine,
Iar noi să-i omenim cu vin fiert și mult drag.

Cad fulgi de nea iubito, sunt albi ca pielea ta
Care mă-ntreb, e-aevea sau e adevărată
De n-ai fi ca văpaia, aș spune că ai sta
Lințoliu peste pat, de frig  îmbujorată.

Ești vinovată

                   
de Nelu Preda

Ești vinovată că iubesc, că știu ce e iubirea
Și totul a venit firesc, extazul, fericirea
Mi le-ai adus fără să știi, însă irezistibil,
Cu toate că eram copii și totu-i incredibil.

Ești vinovată că privesc cu mult curaj în viață
Privirile nu-mi mai feresc de cei ce dau povață
Că suntem tineri și-i păcat să ne unim destinul,
Însă eu țin neapărat să devenim doar unul.

Ești vinovată pentru tot ce am pe-acest pământ,
Iar să te pierd aș fi netot și-ți spun cu legământ
Că va fi tot cum ne-am dorit în viața noastră nouă,
Căci sentimentele-au sporit, chiar de mă rup în două

Între trecut și viitor, prezentul mă animă
Să-ți fiu iubit și ajutor cu dragostea-mi sublimă.
Ești vinovată, sunt și eu la fel de vinovat
Că ești a mea iubită iar eu al tău bărbat.

Poetul

                  de Nelu Preda

Din ascuțimea penei scrie stihuri
Măiastre sau mai calpe uneori
El sufletul l-așterne-n versuri
Ce mângâie tacit ca niște flori.

Cuvântu-l modelează-n noapte
Neliniști și trăiri transfigurând
Se-aud apoi ușor în șoapte
Prin troznetul din sobă îngânând.

Nu vrea nici glorie, nici faimă
Vrea doar ca versul său să fie
Cu înțeles, să aibă noimă
Și-un dram din cea filozofie

Folositoare-n ale vieții
Nu doar cuvinte sunătoare
Cotabile la cursul pieții
Brizbrizuri nefolositoare.

Să-i spuneți dacă-l întâlniți
Că-i sunteți cititor fidel
Iar versul mult i-l prețuiți
Și sunt puțini cum este el.

Va ști atunci că n-a muncit
În van la versu-i frământat
Ecoul fiind acel dorit
Efortul binecuvântat.

Eva

                      de Nelu Preda


Din mine-ai fost alcătuită, sau mai precis din coasta mea
Tovarășă mi-ai fost sortită în lumea asta-atât de rea;
Îmi știi și bune dar și rele, fără de tine ce-aș mai scrie -
Ar spune muzele și ele ca să mă las de poezie.

Tu ești gingașă ca o floare dar ca un spin de trandafir
Dac-ai simți a mea trădare, nu mă salvează sfântul mir
Sau cine știe ce canoane, mătănii și-altele la fel,
Însă poți fi ”de milioane” dacă mă simți că-ți sunt fidel.

Iubită, mamă și soție pe toate știi să le-mpletești
De parcă toate numai ție îți este dat să le-mplinești.
Se spune că-ai fi mesagerul păcatului originar
Dară eu văd numai misterul și te iubesc iară și iar.

Ești marea binecuvântare din viața mea pe-acest pământ
Chiar dacă dragoste mă doare o port cu mine în mormânt
Și chiar și-atunci de printre stele voi coborî la tâmpla ta
O, Eva visurilor mele, eu veșnic te voi aștepta!

Îmbrățișarea iernii

            de Nelu Preda


Îmbrățișarea iernii, hlamidă de cleștar
Cuprinde toată firea și ne aduce-n dar
Steluțe miliarde și ger năprasnic, rece
Pe geamuri flori de gheață și ziua iute trece.

Troiane de zăpadă s-au așternut afară,
Pe derdeluș e coadă, copiii au dat sfară
Că-n noapte vine Moșul, cu sania-i de vis
Și-n ea sunt daruri multe făcute cu dichis.

Iar bradul de Crăciun a fost împodobit
Cu globuri și beteală, lumini cum n-am gândit...
E-atâta veselie în casa noastră dragă;
Ca să-l pândesc pe Moșul, voi sta o noapte-ntreagă!

Îmbrățișarea iernii aduce bucurii,
Pentru întreaga lume (mai mult pentru copii!)
Bine-ai venit tu, iarnă, un an te-am așteptat
Cu-atâtea sărbători ce sunt, de vis, de neuitat!

Vis

                de Nelu Preda


Să te sărut, în fulg de nea m-am transformat în vis,
Că ești sublimă, îmi spunea ceva din paradis,
Apoi spuneai că mă iubești cum te iubesc și eu;
Era ceva ca din povești, ceva plăcut și greu.

Plăcut ca dragostea dintâi ce n-are-asemănare
Și greu ca focul ce întâi te pârjole și doare
Căci n-ar fi fost nici o urgie decât să mă trezesc
Iar lângă mine să nu fie trupu-ți dumnezeiesc.

Sărutu-ți dulce l-am gustat cu patimă și dor
Tu ai gemut căci ți-am mușcat din fraga buzelor.
Și ne-am iubit cum numai noi putem să ne iubim
Și îngerii doi câte doi ne-nvață să plutim

În Eden, unde ne-am cazat pentru un mic sejur
Apartamentu-i mobilat fără nici un cusur
Numai deșteptătorul sună și iată mă trezesc
Afară este lună, tu dormi, eu te iubesc.


De ziua ta

           de Nelu Preda

Astăzi e ziua ta iubite tată,
Alți ani mereu sărbătoream;
Acum e doar o zi îndurerată
Cu candele aprinse lângă geam.

E sfântul Nicolae și copiii
Se bucură de darul ce-au primit -
Noi pomenim și morții dar și viii
Iar amintirea ta ne e zenit.

Ai fost un tată blând și iubitor;
Ne-ai dat mereu curaj să izbândim,
Viață ne-ai dat și mare ajutor
Obstacolele să le depășim.

Dar boala nemiloasă te-a răpus
Când multe mai aveai de terminat,
Și multe mai aveai de spus,
Te-ai dus la ceruri și-i păcat.

Icoana ta ne este vie pururi
Și te vom pomeni din tată-n fiu
Iar lacrimile ne curg astăzi râuri
De ziua ta, cum numai fiii știu.

Am pus o steluță-n brad

               de Nelu Preda


Am pus o steluță-n brad, diamant strălucitor
Între fulgii albi ce cad din perdeaua norilor.
Și ți-am dedicat-o ție cu iubire și cu drag
Viitoarea mea soție care mă privești din prag

Cu atâta duioșie încât simt că mă topesc…
Ce să-ți spun iubito ție – decât simplu ”te iubesc!”
Știu, cuvintele-s sărace, faptele vor arăta
Că iubirea mi-e tenace și se va împrospăta

Chiar cu timpul ce va trece, noi vom fi mereu uniți
Zilele le vom petrece luminoși și fericiți…
Și de vor mai fi necazuri împreună vom răzbi
Ca și marea cu talazuri care țărmu’-l  va izbi.

Am pus o steluță-n brad, diamant strălucitor
Între fulgii care cad din perdeaua norilor
Ți-o dedic cu-a mea iubire și respect nețărmurit
Să ai numai fericire și parte de-al tău iubit!