Poetul

                  de Nelu Preda

Din ascuțimea penei scrie stihuri

Măiastre sau mai calpe uneori

El sufletul l-așterne-n versuri

Ce mângâie tacit ca niște flori.

Cuvântu-l modelează-n noapte

Neliniști și trăiri transfigurând

Se-aud apoi ușor în șoapte

Prin troznetul din sobă îngânând.

Nu vrea nici glorie, nici faimă

Vrea doar ca versul său să fie

Cu înțeles, să aibă noimă

Și-un dram din cea filozofie

Folositoare-n ale vieții

Nu doar cuvinte sunătoare

Cotabile la cursul pieții

Brizbrizuri nefolositoare.

Să-i spuneți dacă-l întâlniți

Că-i sunteți cititor fidel

Iar versul mult i-l prețuiți

Și sunt puțini cum este el.

Va ști atunci că n-a muncit

În van la versu-i frământat

Ecoul fiind acel dorit

Efortul binecuvântat.