Poeziile Mele - Nelu Preda

                       de Nelu Preda De-aș ști pribeagului amor, să îi răspund cu un oftat, Aș fi de tot triumfător, iar viața-mi fără de păcat !... Dar nu-i deloc precum aș vrea, amorul mult mă mai incită, Sărmana-mi inimă-n belea, degrab' se lasă cucerită ! Și nu e mult, dar nici nițel, să-i rabd în taină vâlvătaia, Știută doar de menestrel, ce-n versuri stinge-acum văpaia. Vezi-mi iubito suferința, iubirii mele îi răspunde, Iar sufletul-mi cu abundența-ți de gânduri bune se pătrunde ! Iubește-mă cum te iubesc, și-ntreag amorul ne va sta, Iar pe hârtie-al meu Dantesc, condei nu va mai debita... Cuvinte reci și nici blesteme, acelora ce mi te-alungă,... Le-oi accepta pe varii teme, cuvintele spuse-n-tr-o dungă! Iubește-mă !

                   de Nelu Preda De-ai fi tu aceea care, să-mi răpească inima, Cu o simplă sărutare, să-mi stârnească   patima! Patimă nimicitoare, ce mă poartă-n prag de moarte, Când te văd nepăsătoare, visele vor să mă poarte, Către negre, lungi coșmare, somnul ce mi-l tulbură, Idei – râu în estuare, moarte-n mări de purpură! Însă tu nu ești aprope-mi, nici cu gândul , nici cu fapta, Îmi voi îneca amarul, scriind versuri despre alta, Mai mlădie, mai   sprințară, decât tu ai fost vreodată Și în suflet să-mi răsară, dragostea adevărată! O voi întâlni aievea – uite-o,... e chiar ea aleasa! Mă cunoaște dintr-o mie, mă poftește să-i văd casa. Și părinții mi-i prezintă, frați, surori și alte rude Ne-om căsători îndată-n, vara care stă s-asude. Tu rămâi dar sănătoasă, inimă de piatră seacă Și-o statuie-n sentimente, ar putea să te întreacă!