Prin vers...

                                               

de Nelu Preda

Prin vers am îndulcit amarul trăirilor cotidiene,

Cuvântul scris fiind balsamul, iubirilor nepământene.

Tot versul mi-a fost bun prieten, și dialoguri am purtat

Oricât de mare-a fost durerea, și-oricât am fost de-nsingurat.

Prin vers azi năzui să ajung aproape de al vostru suflet,

Oriunde-ați fi în lumea asta, să răscolesc al vostru cuget.

Să știți că rolul de poet, nu-i nici ușor și nici străluce,

Iar celor ce se-ncumetă, nici fericire nu le-aduce.

Să mânui strofa și cuvântul, din ele dăltuind frumosul,

E privilegiu, dar și muncă – n-o spun făcând pe firoscosul!

E greu să ai audiență, când la putere-i  vizualul

Cuvântul scris interesează, doar de vizează trivialul.

De-aceea vă îndemn frățește, nu fiindcă mi-ar fi bine mie,

Din când în când, stimați prieteni, citiți și câte-o poezie!