”Port un sicriu pe umeri...” - parodie după ”Port crivățul pe umeri...” de Camelia Ardelean
Port crivățul pe umeri... Port un sicriu pe umeri...
de Camelia Ardelean
de Nelu Preda
Port crivățul pe umeri cu mimică de
Crist, Port un
sicriu pe umeri de parcă aș fi Crist
Mi-e rugul prea fierbinte, golgota
mi-e hidoasă, E slujba
prea bănoasă, chiar dacă e hidoasă,
Gonită prin ruine, la ropote asist, Și turmentat adesea la-ngropăciuni
asist,
Cu luna de sub gene cuprinsă de
angoasă. Iar
la pomeni mănânc, fără de vreo angoasă.
Prin site ancestrale mai scapără-un
amurg, În
cimitir stau ziua, din zori până-n amurg,
Cu degete de smoală îmi sperie
lumina,
Săpând și bând rachie cam cât ține lumina,
Din stropi de orizonturi, cuvinte mi
se scurg, Și-n
disperarea mare, chiar sticlele le scurg,
Cum pinul de pe creste își deapănă
rășina.
Culeg apoi licoarea, ca un gitan rășina.
Adastă, sub ispite, nămeții de
tăceri,
Acolo-ntre morminte, se depănă tăceri,
Silabele-s obuze pătrunse de tenebre Sughițul de beție pătrunde-ntre tenebre
(Ostatic în poeme, la glorie mai
speri,
Cuprins de bahic val, la un bacșiș mai speri,
Pășind, cu-nchipuirea, pe-un cer cu
false zebre.). Precum
visează leul, cu burta plină, zebre.
Port crivățul pe umeri, o haină mult
prea largă, Port un
sicriu pe umeri și poarta nu e largă,
Cu frigul drept cămașă, înaintez
spre stele, Mă chinui să o trec - am în
priviri doar stele
Transport domol Olimpul și rugile-mi
pe targă, Verzi, mari
și sclipitoare, dar trebuie o targă
Am unică podoabă doar visurile
mele... S-o duc pân’ la mormânt
cu visurile mele...
Faine ambele...
RăspundețiȘtergereMerci, Cristi! Mă bucur!
Ștergere