Fă-mă Doamne!
Fă-mă Doamne, vârf de munte, să rămân cu capu-n nori, Să am pletele cărunte când trec șiruri de cocori. Fă-mă Doamne, vânt de vară răcorind amiezile, Să contemplu din înalturi câmpul și livezile. Fă-mă Doamne, rău ce curge, răcorind câmpiile, Să mă scurg ușor la vale mângâind sălciile. Fă-mă Doamne, dor de ducă, cugetele să îndemn, Depărtările să-nvingă, pasul să le fie demn. Fă-mă Doamne, vers duios, glas de fluier și caval, Inimi dragi să oblojesc când m-aud în recital. Fă-mă Doamne, litere, să rămân în veșnicie, Scris în vers meșteșugit, pe o coală de hârtie!