”Dezamăgire” - parodie după poezia ”Azi”, de Camelia Ardelean
Azi Dezamăgire
de Camelia Ardelean
de Nelu Preda
Ucigătorul
meu cu ochi căprui, Chiar dacă
ochii-ți sunt căprui,
Ți-am
rătăcit parfumul prin poeme, Și scrii cu-atâta
meșteșug poeme
Azi
nu mai sprijini cerul nimănui Ce nu-s
folositoare nimănui,
Și
nu-i mai zici minunii să mă cheme. Să nu trimiți copilul să
mă cheme
Ne-am
adunat bucățile de nor, Când vezi
c-afară a ieșit un nor,
Cu
tot cu vise strânse-n cazemată, Ce pare dens precum o
cazemată
Azi
nu mai pot din stele să cobor, Să-mi ceri doar
mie storul să-l cobor,
Tu
să mă cerni prin zările de vată. De parcă-ai fi
clădit din clei și vată!
Oricâte
ploi s-au răstignit în noi Căci ploile
venite pe la noi,
(Sărmani ciorchini ce-atârnă pe o viță), Cu piatră-au prăpădit a
noastră viță
Aceeași sevă ne-a hrănit apoi; Și s-or mai face strugurii apoi,
Azi din trecut mai gust o rămășiță. Precum întregul dintr-o
rămășiță.
Spre nicăieri regretele-mi îndrept, Am încercat pe
tine să te-ndrept,
Ne târâim calvarul plin de spume, Dar mai că n-ai
făcut la gură spume,
Ni-era iubirea unicul precept, Tu n-ai
defapt valabil vreun precept,
Azi pentru tine-aș inventa o lume… Și ai putea dezamăgi
o-ntreagă lume…
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Dragi cititori, vă invit să comentați, materialul citit!...