La ”Mititica” - Parodie după ”Mi-ești colivie și mi-ești penitență”, de Camelia Ardelean

Mi-ești colivie și mi-ești penitență                     La ”Mititica”

        de Camelia Ardelean                                                     de Nelu Preda

Mi-ești colivie și mi-ești penitență,                       La gândul că te-așteaptă penitență,

În lumea ta cu gratii de mătase,                             Răpit de mâna Legii, din ”mătase”,

Îmi dărui cerul chiar și în absență,                          Ne-oi gratula cu câțiva ani de-absență –

Când pescuiesc tăcerea din crevase.                      Normal,  ți-e cugetu’-n ”crevase”!

Mi-ești înserare, eu îți sunt lumină                        La capăt de ”tunel” vezi o ”lumină”,

(Tango de fluturi curge-n vise caste),                   Iar gândurile, vrei nu vrei ți-s caste

Cascadă-mi ești cu apă cristalină,                        Vinovăția-ți este cristalină –

Mi-ești echilibru chiar și în contraste.                  Acum constați ce plin ești de contraste!

Ți-s cub de gheață, tu îmi ești vulcanul               Plexul solar îți arde ca vulcanul,

Care erupe lavă în poeme;                                    Să ieși mai iute, ai să scrii poeme;

Mi-ai dăruit comete cu toptanul,                         Au scris și alții ”loaze” cu toptanul –

Sfidând, adesea, legi și teoreme.                         Să fii poiet, nu-ți trebuie teoreme!

În călimări ce tăinuiesc himere,                           La ”Mititica” o să ai himere,

Tu îmi ești muza plină de savoare,                      Vei fi o ”damă” plină de savoare,

Azi îmi presari pe lacrimi adiere,                         Din vechiul ”Storm”, vei fi o adiere

Ești pâlpâire preschimbată-n soare...                 Fii fericit, că încă vezi un soare...

*Storm – furtună în limba engleză