Romanță de vară

E vară, cald și soare-afară, iubirea nostră a-nflorit,

Și simt iubito-ntâia oară, că sufletul mi-e fericit –

Aș vrea iubirea să ne-o știe, întreaga fire, negreșit,

Iar vântul răcoros s-adie, când soarele a amurgit;

Atunci vom merge la plimbare, pe sub copacii înfrunziți,

Va fi un vis și-o dezmierdare, cu noi etern îndrăgostiți,

Privighetori cânta-vor triluri, și ne vor fermeca, vrăjiți,

Căci au așa de multe stiluri, de a ne face fericiți.

În iarbă greierii vor ține, concerte dragi, de neuitat,

Potecile, de rouă pline, ne vor fi ghidul preferat,

Spre dragoste ne vor conduce și fericirea ce-am visat,

Căci numai viața ne aduce, tot ceea ce am meritat.

E vară și e cald afară, târziu în noapte ne-om plimba,

Ne va primi pridvorul iară, în cuib de dor l-om preschimba,

Și ofurile noastre toate, cu dragoste le-om alina,

Va fi mai mult decât se poate, iubita mea, nu suspina!