Poeziile Mele - Nelu Preda

  Țara mea, iubită mamă, astăzi este ziua ta – Tricoloru-l pun în ramă, oriunde în lumea-aș sta Și mă-nchin ca la icoană, gândul meu e doar la tine, Fiindcă ai deschisă rană, iar românii n-o duc bine.   Tu ești vatra milenară, stăpânită de pelsagi, Dacii liberi ne lăsară, moșteniri atât de dragi – Limba, portul și cu glia, unice în lumea-ntreagă, Cinstea și cu vitejia, ospitalitatea dragă   Tuturor ce vin în tine, emigranți sau doar turiști, Simt c-aici le este bine, bucuroși că tu exiști – Frumuseți ale naturii și folclorul minunat, Popor fără focul urii, de proverbe luminat.   Tu ești multimilenară – tablele din Tărtăria Spun, și-arată în afară, cât de mare ți-a tăria, Numai academicienii, spun într-una sus și tare, Că româna-i provenită, din exotica romană,   Nevorbită nici de-aceia, ce le sunt ca descendenți, Legiunilor cu-acvila – erudiți-s repetenți?! Tablele de la Sinaia, cu înscrisuri geto-dace, Aur pur, poat...

  Covid, sperietoare rea, cum ai ieșit în calea mea?!... Mi-am pus și mască și mănuși, nu știu cum naiba tu făcuși, Subtil să te insinuezi, să mă cuprinzi, contaminezi, Iar eu, aiurea, ce să zic, să nu pățesc nimic, nimic?!   Nu ești nici virus de temut, o gripă și nimic mai mult, O parodie de tulpină, o loază – nu ai nici o vină, Că ești isteric pomenit - Mass-Media, a-nnebunit?! – Statisticile măsluite, decesele-s pricinuite   Numai de tine, măi covid – frisoane simt că mă cuprind, La gândul răului făcut, de panica ce-a început, Să ne cuprindă fără voie, venit-a vremea lui Sisoie, Crispați, rigizi și temători, ce-om face-n anii viitori,   Cât mai durează isteria, covidului și-n România, Și-n toată lumea luminată, de vești perfide derutată?! Unde-s Luminători obștii, toți liderii, s-au dat cu proștii, Sau cu avidele concerne, de leacuri scumpe și eterne?!   Priviți statistici serioase, nu cele ce aduc foloase, Acelora c...