A FOST ODATĂ!!!...

 

A fost odată ca-n povești, o țară minunată,

Aveam copilării firești, bătrâni ferice-n poartă,

O stemă-mpodobită cum, era și toată glia,

Nu văduvită, ca acum, mai toată România!!!...

 

Știu, sunt nostalgic, spune-vor, acei ce au donat-o,

Pe ea și mândrul tricolor, la U.E. și la N.A.T.O. –

În schimb, avem tot ce dorim, luăm „doar cu buletinul”,

O viață-ntreagă să plătim și „cuibul” și „tainul”,

 

Nu mai producem mai nimic, pământ, fabrici, resurse,

Le-am dat ca pe un mizilic, dar licităm la burse –

Și apă și curent și gaz și lemnul de la cruce,

Ne-ndatorăm fără răgaz, umili pe la răscruce,

 

Să cumpărăm ce-aveam de drept, în altă Românie,

Of, Doamne, încă mai aștept, noianul de mândrie,

De-a fi românul solidar, scăpând de greaua soartă,

Să-și vadă pruncii, planetar, muncind din poartă-n poartă,

 

Bătrânii-nfometați, bolnavi, privind cu disperare,

Neputincioși, umili și gravi, spre-o urmă de scăpare!!!...

Dacă români vă mai numiți, voi, reveniți acasă,

Căci Occidentu-nbogățiți – de-ai noștri nu le pasă –

 

Fiți solidari și credincioși în cauza dreptății,

Căci doar cinstiți și curajoși, păstrați zidul cetății,

Iubiți pământul milenar din care v-ați născut

Și reveniți pe el plenar, fiți „sabie” și „scut”,

 

Fiți întreprinzători acasă, dați pensii la bunici,

Și-o educație aleasă, la prunci, de când sunt mici,

Nu mai îngăduiți să stea, stafii în fruntea țării,

S-o vândă ca pe-o tinichea, la slugi din zarea zării!!!...

 

Nelu Preda