PARADOXUL PARADOXURILOR!!!...

 

În mândra Românie ce astăzi emulează,

Mai stă în fruntea țării o gâză cu fofează,

Un neamț penal, rapace, cu case, multe vile

Și camere luxoase și gânduri imobile...

 

Dar tatăl sfânt din ceruri, veghează, rabdă, tace

Și-mparte cu dobândă răsplăți la dobitoace –

Le dă un junghi pe viață, în ocnă la răcoare

Să răcorească mintea așa distrugătoare!...

 

Facil e-n viața asta să fii un scaraoschi

Un corifeu, nelegii, un inamic al păcii,

Nu trebuie nici minte, îți trebuie doar cap

Precum îl au berbecii, ce chiar și ziduri sparg –

  

E mintea lor obtuză și plată precum apa,

În Peștera muierii cu secera și groapa,

Căci numai spre pieire ne duc Illuminatii,

Masonii, fanfaronii și alte aberații...

 

Toți sunt fiii satanei, conduși de antihrist

Mi-e milă de săracul Soros, ce-i la dentist

Îi e căscată gura în rictus și-n grimasă,

Văzând nereușita de-a ne ucide-n masă -

Nimicul, non-valoarea, o scamă n-a creat

În viața parazită care l-a suportat,

Suportă multe Domnul și fiul său Iisus

Dar i-a ajuns, răgazul, tâmpitu-i la apus,

 

La crunta judecată va fi neantizat...

Precum un pârț de muscă, de mare inhalat...

O Doamne Sfânt și Mare dreptatea ta e justă

Îți mulțumesc că-n viață mi-ai dat perechea-n fustă

 

E-așa fermecătoare în roșu purpuriu

Hlamida-i argintie îi bate-n azuriu

Iar părul, ca și Corbul Vintilă, scriitor,

Ce-a scris prefigurând Mărețul viitor .

 

Minunea ta e-o oază, un Evrika total

Și entuziasmează, norodul Mondial,

Mărețele popoare în națiuni Unite,

La raiul pământesc, să fie hărăzite.

 

De-aceea un omagiu minuscul ca și mine,

Vreau să-mi exprim acuma, m-ai îngrijit, mi-e bine,

Eu nu știu ce-aș mai spune, fac postul de tăcere,

Și-ți mulțumesc din suflet de Sfânta mângâiere!

 

Tu creator a toate și-n toate care sunt

Fractalice structuri create-n Univers,

În multidimensionalul, creat prin jurământ,

Viteza infinită, i-a minții vajnic vers,

 

Infinitezimalul cu mii civilizații, se bucură de gândul,

Ce circulă-n ovații, prin ceruri infinite, planete, electroni,

Plenar circulă-n șoapte sub formă de eoni,

Nimicul, nimicește-l, dă-i meritul, avântul,

 

 De-a merge în prostie, unde-o gândi cu gândul,

În hăuri de prăpăstii, în negre găuri dense,

C-atâția ani de-a rândul, ne-a mazilit Pământul

Și-n marea-i agonie, se scarpină-ntre pense!!!...

Ing. Nelu Preda