Poeziile Mele - Nelu Preda

                                                                     de Nelu Preda Gingaşe creaturi ,ne staţi alături , La bine şi la rău cum aţi jurat... Cu toate că suntem ades imaturi Cu farmecul vostru de neegalat. Mare mirare ce am face fără voi, Cu toate că ades suntem eroi. Iubite , mame şi soţii, Ne faceţi zi de zi doar bucurii !!! De-aceea vă dedic aceste versuri, Neegalate fiind în universuri... Cuvintele sunt prea sărace Să spună cam cât sunteţi de dibace. Închei aici a mea umilă pledoarie, O , Evo dedicată numai ţie, Şi sper ca să aveţi pe lume, Parte numai de lucrurile bune... Familia să vă iubească, Tot ce doriţi aşa să se-mplinescă Iar binele să îl vedeţi cum se adună... Iar toate-acestea simultan ca-ntr-o cunună!!! La Mulţi ani !!!  You , women are in our dreams , N...

        M-am întrebat de multe ori care este motorul schimbărilor pozitive într-o societate şi trebuie să recunosc că de cele mai multe ori sunt  tinerii,  care refuză să accepte un adevăr relativ, mincinos, contestabil. Ei sunt cei ce nu sunt legaţi de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei ce caută un adevăr absolut. Deci pe ei îi îndemn să-şi întrebe profesorii de istorie şi de limba română: - Cât la sută din Dacia a fost cucerită de romani? Şi dacă profesorul ştie răspunsul: 14 % din teritoriul Daciei (care se întindea de la vest la est, de la lacul Constanţa-Elveţia de azi şi până dincolo de Nipru). Urmează altă întrebare: - Câţi ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei? Şi dacă profesorul va răspunde: numai 164 ani, atunci puteţi merge la următoarea întrebare: - Soldaţii "romani" chiar vene...

                            de Nelu Preda Te-am văzut din depărtare, faină fata ești fătucă, Frumusețea-ți este mare,...cum să fac să te-am tătucă? Moșule nu-ș ce să zic și eu sunt la trup aprinsă, Tânăr nu mai ești mata, dar îmi place să fiu stinsă! Fata taichii, eu mai pot, dar de-o fi și-a fi să fie, Mă oblig să-ți iau capot, și-a mai faină pălărie. Zis și-apoi făcut în luncă, sub cel mai stufos arțar Moșul dovedi să facă, cât un tânăr armăsar! Moșule, ce să-ți mai spun, nu-mi trebuie pălărie, Nici capotul ăla bun...tu ești unul la o mie! Poate ne mai întâlnim, ici în lunca cea înverzită... Ce să-ți spun ca să zâmbim,...mă făcuși azi fericită !

                                         de Nelu Preda Te-aș iubi, dar nu-ndrăznesc, spre-al tău suflet să sui calea Teamă-mi e că-l întâlnesc și de-l văd m-apucă jalea ! Te-aș iubi, dar nu te pot, aborda cu tot firescul, Simt c-aș fi un idiot, și-aș friza puțin Dantescul... Te-aș iubi, însă-n zadar, prea înalt ți-e piedestalul Ce ți-am ridicat in dar și-ntrevede idealul ! Te-aș iubi, dar anotimpul, mă îndeam-n-a hibernare, Și-aș dori ca numai timpul, să mă scoată din visare ! Te-aș iubi, cum nu și-acum, frumusețe-ntruchipată, Dar mă aflu pe alt drum !...Oare-am să te uit vreodată?!

                       de Nelu Preda De-aș ști pribeagului amor, să îi răspund cu un oftat, Aș fi de tot triumfător, iar viața-mi fără de păcat !... Dar nu-i deloc precum aș vrea, amorul mult mă mai incită, Sărmana-mi inimă-n belea, degrab' se lasă cucerită ! Și nu e mult, dar nici nițel, să-i rabd în taină vâlvătaia, Știută doar de menestrel, ce-n versuri stinge-acum văpaia. Vezi-mi iubito suferința, iubirii mele îi răspunde, Iar sufletul-mi cu abundența-ți de gânduri bune se pătrunde ! Iubește-mă cum te iubesc, și-ntreag amorul ne va sta, Iar pe hârtie-al meu Dantesc, condei nu va mai debita... Cuvinte reci și nici blesteme, acelora ce mi te-alungă,... Le-oi accepta pe varii teme, cuvintele spuse-n-tr-o dungă! Iubește-mă !

                   de Nelu Preda De-ai fi tu aceea care, să-mi răpească inima, Cu o simplă sărutare, să-mi stârnească   patima! Patimă nimicitoare, ce mă poartă-n prag de moarte, Când te văd nepăsătoare, visele vor să mă poarte, Către negre, lungi coșmare, somnul ce mi-l tulbură, Idei – râu în estuare, moarte-n mări de purpură! Însă tu nu ești aprope-mi, nici cu gândul , nici cu fapta, Îmi voi îneca amarul, scriind versuri despre alta, Mai mlădie, mai   sprințară, decât tu ai fost vreodată Și în suflet să-mi răsară, dragostea adevărată! O voi întâlni aievea – uite-o,... e chiar ea aleasa! Mă cunoaște dintr-o mie, mă poftește să-i văd casa. Și părinții mi-i prezintă, frați, surori și alte rude Ne-om căsători îndată-n, vara care stă s-asude. Tu rămâi dar sănătoasă, inimă de piatră seacă Și-o statuie-n sentimente, ar putea să te întreacă!

                   de Nelu Preda Iubito, nu mă chinui, mi-ai spus că și tu mă iubești... Că dragostea va dăinui, că sentimentele-s firești, Că și puțină gelozie, ar fi ca sarea și piperul... Eu cred c-ar fi o lăuzie, ce ar strica de tot misterul! În dragostea adevărată, primești mai mult decât tu dai, Și împlinirea de îndată, te face să te simți ca-n rai... Simți tâmplele cum îți zvâcnesc, cum inima în piept îți bate, Iar ochi-ți se-npăienjenesc, simțind un dor de libertate A simțurilor ce exultă, de-a pătimașului lor dor, Să te mai strâng o dată-n brațe și liniștit apoi să mor! Dar tu nu vezi, nu simți, nu vrei, să rezonezi cu-a mea iubire, Iar disperarea că mă minți, m-aruncă-aproape în bolire! Dar nu-i nimic, voi căuta în alte brațe fericirea, Căci pe pământ pot ca să zic, nimic nu e precum iubirea!