Poeziile Mele - Nelu Preda

Melancolie, dulce agonie, tu mă cuprinzi în brațele-ți ades... Tu poți să fii o simfonie, sau un vacarm de ne-nțeles. Rememorez adesea timpul, când fericit copil eram, Și-mi amintesc cum băteam câmpul, cărările ce le știam, Din codrul verde, drag prieten, cu alți copii le străbăteam. Îmi amintesc azi vag căsuța, în care am copilărit, Pe mama-n prag, dar și măsuța, pe care scrisu-am buchisit. Văd școala și apoi liceul, cu dascălii și-ai mei colegi, Fiorul dragostei întâiul, ce cauți să îl înțelegi. Revăd trecuta tinerețe, cu nebunii și împliniri, Ce-au avut rostul să mă-nvețe, valoarea sincerei iubiri. Cu tâmplele-argintii, știu bine, valoarea ei neprețuită, De-aceea cea de lângă mine, va fi mereu, mereu iubită. Melancolie, dulce agonie, mă rup acum din mreaja ta, Mi-ai dat clipe de reverie,  de-aceea nu te pot uita.

                                  de Nelu Preda Licoare fermecată, de zei lăsată nouă, Dulceța-ți delicată ne gâdilă papila, În rubinii culori sau chihlimbar ca rouă, Aroma-ți prețioasă ne stimulează ”bila”. Te-a-ncins toridul soare, când un ciorchin erai Din primăvară-n toamnă, te-a copt și te-a-ndulcit Sub teasc ai fost zdrobit apoi, (coșmar ce nu-l visai!) Și-ai fermentat în butii largi - ușor, te-ai limpezit. Ești rege la petreceri, nu ești doar băutură, Pe menestreli la cântec, mai mult ‘ i-nsuflețești, Balsamul pentru suflet – băută cu măsură, Licoare destinată plăcerii omenești. Inspiri deopotrivă poeții și chibiții, Destinul tău e nobil /( parșiv când prisosești!) Poți stimula talentul, în adâncimea nopții, Sau poți în mreaja ta, pe om să-l înrobești. De-aceea rubinie, tu bahică licoare, O cupă cristalină cu trupul tău ridic, Și-o sorb în cinstea...

      Festina lente                      Parodie                               de Ionuț Caragea                                                           de Nelu Preda Năucitoare clipe, poeme indecente                                        Năucitoare halbe, poeme suculente aceasta este viața, un vis, festina lente          ...

                                 de Nelu Preda Eu știu aroma dulce a castului sărut, Ce mi l-ai dat în crâng pentru întâia oară, Nu aș fi bănuit ce mult o să mă doară, Căci pân ’ la următorul, atâta a trecut. Eu știu – iubirea-i mare și mulți o pizmuiesc, E unică sub soare și noi la fel ca ea... Visez îmbrățișarea-ți sub scânteieri de stea Gingașă, pătimașă – de-aceea te iubesc. Eu știu – vei fi a mea pentru întotdeauna Chiar dacă câteodată îmi pare ireal, Împărtășim știi bine același ideal, Și ale noastre trupuri vor fi din două una. Eu știu!...

               de Nelu Preda Din norii tulburi picurii se cern, pe-al codrului frunziș gălbui și tern, De parcă timp-ar sta în loc etern, băltoace ici și colo se aștern. Mi-e sufletul pustiu și dureros, de stat îmi intră os în os, Iar timpul bancher nemilos, puțina sănătate mi-a și ros. Stau la fereastră și mă uit afară, la ploaia deasă care curge sfară, Văd trecătorii ce grăbiți coboară, apoi febrili umbrela-și desfășoară. Văd maidanezii uzi și zgribuliți, de-atâtea toamne tot nu sunt căliți, Nici nu mai latră aiuriți, doar schiaună ușor neauziți. Stau vrăbiuțe pe sub streșini, sau pitulate după cetini, Stau vulpile ascunse-n vizuini, nu mai au chef să plece la găini. Toată natura-i ”înghețată”, de ploaia asta sincopată, Beau un pahar de vișinată și termin poezia toată. Mă culc s-adorm - sper să visez la tropice cum navighez, Ploaia să n-o mai sesisez, doar samba să o exersez.

                    de Nelu Preda Tunel de flori e viața când ești îndrăgostit, Plutești ca păpădia pe aripi de zefir Prezența ei alături te face fericit Iar sufletu-ți scânteie de parc-ar fi safir. Tunel de flori e-atunci când simți Al dragostei sublim fior Te poate scoate și din minți Ne-mpărtășit de-i a tău dor. Tunel de flori este iubirea Dacă o lași să te-nconjoare Să te-mplinească-i e menirea Și străluci-vei ca un soare.

Iubită, adorată, soție, soră, mamă, Sau fiică, nepoțică - tu ești un univers Și-n lipsa ta, știi bine că totul se destramă E-un sentiment ce nu pot, să-l reproduc în vers. Ești jumătatea noastră la bine și la rău, Suntem indestructibili când suntem împreună, E unic sentimentul când sunt în jurul tău, Când ne plimbăm alene și ne ținem de mână. Ești mamă iubitoare și-atât de devotată Nu pui geană pe geană în noapte alăptând, Mă ierți cu ușurință dacă-ți greșesc vreodată, Când plec de-abia aștept să te revăd curând. Iubită drăgăstoasă, ești blândă căprioară În brațele-ți gingașe aș sta o veșnicie, De parcă aș iubi pentru întâia oară, Iar dragostea ce-mi dai este o simfonie. De mii de ani poeții îți dedicară versuri Și tot n-au reușit să-ți zugrăvească firea, Coloană vertebrală în aste universuri, Femeie consecvent, tu îți găsești menirea!