Poeziile Mele - Nelu Preda

                    de Nelu Preda Iubirea-i o culoare roșu-aprins, Un sentiment sublim, de neînvins, Ea crede, iartă și nădăjduiește Coloane către infinit clădește. Iubirea-i sentiment ardent, Când te cuprinde pari absent Și important e doar cel care Împărtășește-a ta candoare. Iubirea-i tot ce-i bun în viață, Ne dă un sens, ne dă speranță Uităm de vanități, orgolii, Putere-avem s-atingem polii. Iubirea-i tot ce ne putem dori, Doar la lumina ei poți înflori – Tu omule iubește cu putere, Căci asta-i cea mai mare-avere!

                     de Nelu Preda Mă uit tot mai rar la televizor Kitsch-ul e constant, învăluitor, Vezi doar maneliști și umor anost, Ce-atâta cultură!...n-are nici un rost! Dive subnutrite, și analfabete, Fac deliciul plebei prea adesea bete, Etalează nurii falși, siliconați, Buze precum trompe, de la elefanți. Umoriști cu ștate, se prostituează, Glume deșănțate fac și debitează, Seriale-asemeni, zise de umor... Ce imagimații!...vai de mama lor! Și când mai apare câte-o dramă bună, Și e subtitrată de-una de pe lună, Care scrie ”sau”, când s-au despărțit, Șimți o ușurare dacă s-a sfârșit!(drama) De-asta spun că bâlciul e-n televizor, Știrile le văd mai des, pe calculator, Nu vreau să mai văd, Show-uri și talk-show-uri De trei lei minutul, fără de ecouri! Dacă vă doriți un bun viitor, Să feriți copiii de televizor!... Dați-le o carte, poate-o poezie... Asta îi va face...

                                                de Nelu Preda Prin vers am îndulcit amarul trăirilor cotidiene, Cuvântul scris fiind balsamul, iubirilor nepământene. Tot versul mi-a fost bun prieten, și dialoguri am purtat Oricât de mare-a fost durerea, și-oricât am fost de-nsingurat. Prin vers azi năzui să ajung aproape de al vostru suflet, Oriunde-ați fi în lumea asta, să răscolesc al vostru cuget. Să știți că rolul de poet, nu-i nici ușor și nici străluce, Iar celor ce se-ncumetă, nici fericire nu le-aduce. Să mânui strofa și cuvântul, din ele dăltuind frumosul, E privilegiu, dar și muncă – n-o spun făcând pe firoscosul! E greu să ai audiență, când la putere-i  vizualul Cuvântul scris interesează, doar de vizează trivialul. De-aceea vă îndemn frățește, nu fiindcă mi-ar fi bine mie, Din când în când, stimați prieteni, cit...

                                                de Nelu Preda Mă-ntreb cum ar fi oare, când pomii n-ar mai fi cu flori, Când păsările călătoare printre nămeți s-ar culcuși, Iar vara ar fugi din lume, sub ceru-ntunecat de nori, Am mai putea zâmbi vreodată și să trăim am reuși? Dar apa de-ar urca la deal, ar fi-n cer lacuri, chiar și mări Iar stelele s-ar îneca subit în unduirea lor albastră, N-ar mai ploua în veci și am lansa în van chemări Spre Dumnezeu din ceruri să aibă mila noastră. De-aceea-ar fi-nțelept vă spun, să prețuim banalul, Cotidianul desuet, cu tot ce ne-nconjoară Căci arhitectul ce-a creat și scena și fundalul Ne-a dat o viață să trăim și asta-i o comoară!

              de Nelu Preda Nu mai fi tristă tu, iubită Căci e păcat de chipul tău, Chiar dacă totul pare rău Te-oi lumina într-o clipită. Suntem alăturea de-o viață, Ne știm și bune, dar și rele Ca doi sitari pe rămurele Alături am urmat povață Și de la dragii noștri buni, Și de la tați deopotrivă Și de la mama emotivă Știind c-o să facem doar minuni. Trecut-au anii ca o clipă, Tu tot frumoasă ai rămas Și mă îndemni să fac popas În poala-ți fără nici o pripă. Nu mai fi tristă tu, iubită Căci senectutea e un dar De n-ai ajuns-o în zadar Zi după zi fiind prețuită.

                              de Nelu Preda Ne înmulțim frenetic, prăpastii se-adâncesc, Unii rabdă de foame, iar alții huzuresc. Sutime din mulțime, deține bogăția, Iar restu ’ -umanității împarte sărăcia. Avide, corporații, ne otrăvesc pământul, Pentru-a avea recolte cât nu cuprinde gândul Tot ce mâncăm e chimic sau ieftin surogat, Cu sănătatea noastră, dăm bir la cel bogat. Planeta-i infestată, de sute de reziduuri, Păduri sunt decimate, nimeni nu-și face gânduri, Ce-or respira copiii, nepoții noștri oare Și alte generații din lumea viitoare? Și peste toate-acestea, mai vine și Jihadul Cu-atâtea atentate ce aduseră iadul ; Religia-i sublimă când este umanistă: Dar Doamne, încotro, cu toată-această listă?

                             de Nelu Preda De-ai ști de câte ori în vis te-am mângâiat duios Pe-obraji și capul de copil cu părul unduios, De câte ori te-am alintat în visele de noapte, Și cât de mult am așteptat blândele tale șoapte. De-ai ști ce vise mi-am făcut de-ar fi să mă iubești Suava-ți ființă de povești de-ar fi să-mi dăruieși Ți-aș ridica un piedestal în mintea-ndrăgostită Ca tine nimeni pe pământ nu ar mai fi iubită. De-ai ști de câte ori aștept în fața casei tale În nopțile de lung nesomn privind fereste pale. Și dimineață-ntr-un târziu te întâlnesc în cale Ești încă mică – să mai crești frumoaso dumneatale!